Vol 2 CAPITALUL.zip Size : 2726.774 Kb Type : zip |
|
CAPITALUL - vol. 3.zip Size : 3106.62 Kb Type : zip |
|
BAZELE CRITICII ECONOMIEI POLITICE.rar Size : 3248.633 Kb Type : rar |
|
Manuscrise Economico Filozofice.rar Size : 201.92 Kb Type : rar |
|
IDEOLOGIA GERMANA.rar Size : 649.045 Kb Type : rar |
|
Mizeria filozofiei.rar Size : 128.602 Kb Type : rar |
|
Observatii marginale despre Wagner.rar Size : 197.97 Kb Type : rar |
|
PAGINI DISPARATE.rar Size : 98.342 Kb Type : rar |
|
Subordonarea formala si reala a muncii sub capital.rar Size : 100.914 Kb Type : rar |
|
proiectmohr@yahoo.com
Varia
Revolutia tradata.rar Size : 289.864 Kb Type : rar |
|
Sînt Sovietele ... sovietice.rar Size : 36.274 Kb Type : rar |
|
Manifest si palimpsest.rar Size : 27.642 Kb Type : rar |
|
Secolul XXI va fi comunist sau nu va fi.rar Size : 101.257 Kb Type : rar |
|
Cum s-a calit terapia de soc de dupa 1989 în laboratorul socialist.rar Size : 77.77 Kb Type : rar |
|
Cazul FORIS.zip Size : 492.55 Kb Type : zip |
|
Daniel Vladulescu.zip Size : 170.798 Kb Type : zip |
|
Tocmai am terminat de transcris în format digital varianta inițială a "Capitalului" ("Bazele criticii economiei politice"). O găsiți aici alături de alte lucrări pe care le-am transcris în anii trecuți și care fac parte dintr-un proiect inițiat cu multă vreme în urmă pe http://proiectmohr.synthasite.com Proiectul este încă în curs.
Pe marginea celor citite, expun următoarele concluzii de etapă (iar mai jos încerc să le susțin cu ajutorul textelor lui Marx) :
- că eliberarea socială este și ea o producție, că această producție tinde să devină în mod necesar cea mai generică dintre producții și că Marx joacă pentru industria revoluției același rol pe care-l joacă mașina pentru revoluția industriei.
- că teoria modernă a comunismului a fost și este interpretată în diverse chipuri ca ceva exterior, ca opus capitalului, pe cînd în realitate ea este expresie a opoziției de sine a capitalului — a esenței sale contradictorii în forma lui cea mai adecvată — și ca atare nu se sustrage legilor înstrăinării.
- că afirmarea pozitivă a genului omenesc, rezultatul final al întregii mișcări de eliberare socială, presupune comunismul, ca negare a negației, ce-și are premisele atît în dezvoltarea antagonică între capitalul fix și cel circulant (singurul mod în care capitalul tinde să se depășească pe el însuși ca limită), cît și în opoziția subiectivă dintre dezvoltarea conștiinței muncitorului colectiv ce pornește mereu de la ea însăși și conștința socială mediată a muncitorului parțial.
Salutînd în 1854 "parlamentul muncitorilor", această formă embrionară britanică de soviet, Marx însoțea aprecierea istorică a momentului cu următoarea periodizare pusă în termeni universali :
<< Clasa muncitoare a cucerit natura; ea trebuie să cucerească acum omul. >> Marx/ Engels. Opere, vol.10, pg.133
Dar cum se raportază omul la natură ? Cum cucerește el natura ? Prin industrie.
<< Industria este raportul istoric real dintre natură ... şi om. >> Manuscrise ec.-filozofice din 1844, pg.96
Această eliberare de dominația stihiilor naturii a îmbracat însă forma de
<< ... autoînstrăinare a omului de sine însuşi şi de natură. >> ibid., pg.71
Mijlocul prin intermediul căruia are loc înstrăinarea este el însuşi un mijloc practic :
<< Orice autoînstrăinare a omului de sine însuşi şi de natură se manifestă în relaţia în care el se situează pe sine — şi situează natura — FAȚĂ DE ALȚI OAMENI, diferiţi de el. [subl. mea]>> ibid.
Este un proces istoric legic :
<< ... pe ANUMITE trepte de dezvoltare industrială, proprietatea privată constituie o NECESITATE. [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.67
Producția apare deci ca PRODUCȚIE DE DEZUMANIZARE :
<< Producţia îl produce pe om nu numai ca marfă, ca marfă umană, ca om cu destinaţie de marfă; ea îl produce, potrivit cu această destinaţie, ca fiinţă dezumanizată.>> ibid., pg.76
Aceasta constituie treapta negației. Ea se pune totodată ca premisă a negării negației, căci
<< ... atît materialul muncii cît şi omul ca subiect sînt REZULTATUL şi PUNCTUL DE PLECARE al mişcării (şi tocmai în faptul că ei TREBUIE să constituie acest punct de plecare rezidă necesitatea istorică a proprietăţii private). [subl. mea] >> ibid., pg.91
Prin urmare eliberarea socială, desființarea dezumanizării, dobîndește și ea caracter de PRODUCȚIE :
<< Suprimarea autoînstrăinării parcurge acelaşi drum ca şi autoînstrăinarea. >> ibid., pg.87
Același drum, adică drumul industriei, căci
<< ...pînă acum orice activitate umană a fost muncă, deci industrie, activitate înstrăinată de ea însăşi. >> ibid., pg.97
Pe de altă parte, în cucerirea naturii
<< ... istoria industriei şi existenţa obiectuală constituită a industriei reprezintă cartea deschisă a forţelor esenţiale ale omului ... >> Manuscrise ..., pg.96
Dimpotrivă, industria eliberării sociale –– deci cucerirea omului –– este lupta împotriva forțelor NEESENȚIALE ale omului care i-au însoțit amintita dezvoltare, o luptă
<< ... menită să excludă tot ce există independent de indivizi, în măsura în care rînduielile existente nu sînt nici ele altceva decît un produs al relaţiilor de pînă acum dintre indivizi. >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.72
Aici se impune observația că indivizii conștienți care întreprind această formă de producție
<< ... tratează ca NEORGANICE condiţiile create de producţia şi de relaţiile de pînă acum, fără să-şi închipuie totuşi că intenţia sau menirea generaţiilor anterioare ar fi fost să le furnizeze lor materialul şi fără să creadă că aceste condiţii ar fi fost neorganice pentru indivizii care le-au creat. [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.72
Cucerirea naturii, apariția industriei moderne
<< ... este ea însăşi produsul unui îndelungat proces de dezvoltare, al unui şir de revoluţii în modul de producţie şi de schimb.>> Manifestul Partidului Comunist., secțiunea "Burghezi şi proletari" https://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/index.htm
Același proces evolutiv se repetă la cucerirea omului :
<< Proletariatul trece prin diferite trepte de dezvoltare.>> ibid.
La fel cum
<< ... proprietatea funciară este prima formă de proprietate privată, iar industria i se opune la început, istoriceşte, numai ca o formă particulară de proprietate sau, mai bine zis, ca un libert al proprietăţii funciare ...>> Manuscrise ..., pg.86
tot astfel producția de eliberare se opune istoricește la început proprietății private doar ca o formă particulară a ei :
<< Cînd orăşenii, corporaţiile etc. s-au ridicat împotriva nobilimii rurale, condiţiile lor de existență — proprietatea mobiliară şi munca meşteşugăreasca, care existaseră în stare latentă încă înaintea desprinderii lor de sistemul feudal — au apărut ca ceva pozitiv, ca ceva pe care ei îl opuneau proprietăţii funciare feudale şi care de aceea a şi luat curînd tot forma feudală, dar într-un fel specific. ...în afară de aceasta, ei nu se eliberau ca clasă, ci ca persoane izolate. Apoi, ei nu ieşeau din cadrul orînduirii bazate pe împărţirea în stări sociale, ci formau numai o nouă stare socială, păstrîndu-şi şi în noua lor situaţie felul anterior de muncă pe care l-au perfecţionat...>> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.79
Același lucru și la începuturile proletariatului modern :
<< Pe treapta aceasta muncitorii formează o masă împrăştiată pe tot întinsul ţării şi fărîmiţată de concurenţă. Coeziunea maselor de muncitori nu este încă rezultatul propriei lor uniri, ci rezultatul unirii burgheziei, care, pentru a-şi atinge scopurile sale politice, trebuie, şi mai poate deocamdată, să pună în mişcare întreg proletariatul. Pe această treaptă, aşadar, proletarii nu combat încă pe duşmanii lor, ci pe duşmanii duşmanilor lor, ei combat rămăşiţele monarhiei absolute, pe moşieri, burghezia neindustrială, mica burghezie. Toată mişcarea istorică este astfel concentrată în mîinile burgheziei; orice victorie cucerită în acest chip este o victorie a burgheziei.>> Manifestul Partidului Comunist. ibid.
Aici, producția de eliberare îmbracă totodată și forme fățiș reacționare :
<< La început luptă muncitori răzleţi, apoi muncitorii unei fabrici, pe urmă muncitorii unei ramuri de muncă dintr-o localitate împotriva burghezului care-i exploatează direct. Ei îşi îndreaptă atacurile nu numai împotriva relaţiilor burgheze de producţie, ci şi împotriva uneltelor de producţie înseşi; ei distrug mărfurile străine, care le fac concurenţă, sfărîmă maşinile, dau foc fabricilor, caută să recucerească poziţia pierdută a muncitorului medieval. >>. ibid.
Cu dezvoltarea ulterioară, aceste limitări sînt treptat depășite :
<< Dar, o dată cu dezvoltarea industriei, proletariatul creşte nu numai ca număr; el este concentrat în mase tot mai mari, forţa lui sporeşte, şi el simte tot mai mult acest lucru. Interesele, condiţiile de existenţă înăuntrul proletariatului se nivelează tot mai mult, căci maşina şterge din ce în ce mai mult deosebirile dintre diferitele munci ...>> ibid.
Tendința generală e că
<< ... ciocnirile individuale dintre muncitor şi burghez iau tot mai mult caracterul unor ciocniri între două clase. ... >> ibid.
Este trecerea de la sectă la clasă socială :
<< Din timp în timp înving muncitorii, dar numai în mod trecător. Adevăratul rezultat al luptelor lor nu este succesul imediat, ci unirea mereu crescîndă a muncitorilor. >> ibid.
Se constituie o clasă muncitoare, dar o clasă muncitoare în sine :
<< Condiţiile economice au transformat mai întîi masa populaţiei în muncitori. Dominaţia capitalului i-a făurit acestei mase o situaţie comună, interese comune. Astfel această masă a şi ajuns să fie o clasă faţă de capital, dar NU ÎNCĂ PENTRU SINE ÎNSĂȘI. [subl. mea] >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.177
Apare impulsul spre asociere economică, această treaptă primară a industriei de eliberare :
<< Primele încercări ale muncitorilor de a se asocia îmbracă totdeauna forma coaliţiilor.
Marea industrie concentrează într-un singur loc o mulţime de oameni care nu se cunosc între ei. Concurenţa le scindează interesele; dar menţinerea salariului, acest interes comun faţă de patronul lor, îi uneşte în aceeaşi idee de împotrivire: coalizare. >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.177
De la lupta economică îngustă, raportul real de forțe împinge coalițiile spre lupta politică :
<< Dacă primul scop al rezistenţei a fost numai acela de a menţine salariile, mai tîrziu, pe măsură ce capitaliştii se unesc, la rîndul lor, în vederea represiunii muncitorilor, coaliţiile, la început izolate, se grupează şi, în faţa capitalului întotdeauna unit, menţinerea asociaţiei devine pentru ei mult mai însemnată decît menţinerea salariului. ... O dată ajunsă la acest punct, asociaţia capătă un caracter politic.>> ibid.
Pe de o parte, însăși situația ei precară împinge clasa nou constituită la defensivă :
<< Această organizare a proletarilor ca clasă şi, prin aceasta, ca partid politic, este sfărîmată din nou în fiecare moment de concurenţa dintre muncitorii înşişi.>> Manifestul Partidului Comunist
Pe de altă parte, în perioade de avînt organizarea de clasa reînvie și clasa muncitoare trece la ofensivă :
<<Folosind dezbinările din sînul burgheziei, ea îi smulge acesteia, sub formă de legi, recunoşterea unora din interesele muncitoreşti. De exemplu, legea cu privire la ziua de muncă de zece ore în Anglia.>> ibid.
Dar industria de eliberare n-ar fi părăsit niciodată –– sau ar fi părăsit infinit mai greu –– condiția sa originară de "libert" al proprietății private dacă, alături de cucerirea naturii și constituirea în clasă, proletariatul n-ar fi dispus de un un al treilea element fundamental pe care îl aduce cu sine chiar evoluția istorică a burgheziei. Acest element este cultura și el intervine sub trei aspecte.
Mai întîi, înseși ciocnirile din sînul vechii societăţii împing burghezia să lumineze, într-o măsură sau alta, mintea adevăratului ei dușman:
<<Burghezia duce o luptă neîncetată: la început împotriva aristocraţiei; mai tîrziu împotriva acelor părţi ale burgheziei însăşi ale căror interese intră în contradicţie cu progresul industriei; întotdeauna împotriva burgheziei tuturor ţărilor străine. În toate aceste lupte ea se vede silită să facă apel la proletariat, să recurgă la ajutorul lui şi să-l atragă astfel în mişcarea politică. Ea însăşi înarmează, aşadar, proletariatul cu propriile ei elemente de cultură, adică cu armele împotriva ei însăşi.>> ibid.
În al doilea rînd, dezvoltarea industriei conduce la aceea că părți ale claselor dominante
<< ... sînt aruncate în rîndurile proletariatului sau cel puţin condiţiile lor de existenţă sînt ameninţate. Şi acestea aduc proletariatului numeroase elemente de cultură.>> ibid.
În sfîrșit, și asta ne aduce la punctul care ne interesează cu adevărat :
<< ... atunci cînd lupta de clasă se apropie de deznodămînt, procesul de descompunere al clasei dominante, al întregii societăţi vechi capătă un caracter atît de acut, încît o mică parte din clasa dominantă se desprinde de ea şi se alătură clasei revoluţionare, clasei căreia îi aparţine viitorul. Tot astfel cum odinioară o parte din nobilime a trecut în lagărul burgheziei, acum o parte din burghezie trece în lagărul proletariatului, şi anume o parte din ideologii burghezi care S-AU RIDICAT PÎNĂ LA ÎNȚELEGEREA TEORETICĂ A ÎNTREGII MIȘCĂRI ISTORICE [subl. mea] >> ibid.
Considerat în cadrul mișcării de eliberare, acest moment trebuie luat ca punct de inflexiune. El decurge, pe de o parte, din dezvoltarea dusă la extrem a diviziunii între munca fizică și intelectuală :
<<Concentrarea exclusivă a talentului artistic [şi ştiințific, cum rezultă din context - nota mea] la anumiţi indivizi şi, în consecinţă, înăbuşirea lui în marea masă sînt o consecinţă a diviziunii muncii.>> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 411
Pe de altă parte, indică faptul că industria de eliberare a dobîndit prin marea industrie, pentru întîia dată, condițiile unei dezvoltări istorice mondiale :
<< În marea industrie, contradicţia dintre uneltele de producţie şi proprietatea privată apare PENTRU PRIMA OARĂ CA UN PRODUS PROPRIU MARII INDUSTRII, pentru a cărui generare ea trebuie să atingă un înalt nivel de dezvoltare. Prin urmare, abia o dată cu marea industrie DEVINE POSIBILĂ şi desfiinţarea proprietăţii private. [subl. mea] >> ibid, pg.67
Deoarece însă munca înstrăinată care stă la baza proprietății private
<< ...îl înstrăinează pe om 1) de natură, 2) de el însuşi, de propria lui funcţie activă, de activitatea lui vitală... >> și deci << înstrăinează de om genul uman... [subl. autorului] >> Manuscrise ..., pg.67
reiese că industria de eliberare nu poate deveni o activitate reală, eficientă, decît dacă se afirmă ea însăși ca o activitate vitală pentru om, ca cea mai generică dintre producțiile de pînă acum :
<< În epoca actuală, dominaţia relaţiilor materiale asupra indivizilor, strivirea individualităţii de către accidental a luat forma cea mai pronunţată şi MAI UNIVERSALĂ, punînd astfel în faţa indivizilor existenţi O SARCINĂ FOARTE PRECISĂ. Ea le-a pus sarcina de a înlocui dominaţia relaţiilor şi a accidentalului asupra indivizilor prin dominaţia indivizilor asupra accidentalului şi a relaţiilor. [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 459
De ce sarcina apare abia acum e pentru că
<< ...omenirea îşi pune întotdeauna numai sarcini pe care le poate rezolva, căci la o examinare mai aprofundată se va constata întotdeauna că sarcina însăşi se naşte numai atunci cînd condiţiile materiale ale rezolvării ei există deja sau, cel puţin, sînt în proces de devenire. >> Marx în prefața la "Contribuții la critica economiei politice" http://www.marxists.org/romana/m-e/1859/critica-ec-pol/prefata.htm
Dimpotrivă, în anterioara industrie — mai exact, mică industrie — de eliberare condițiile rezolvării lipseau și de aceea teoreticienii clasei dominate rămîneau întotdeauna doar artizani de sisteme utopice :
<< Atîta timp cît proletariatul nu este încă destul de dezvoltat pentru a se constitui ca clasă şi, în consecinţă, lupta dintre proletariat şi burghezie nu are încă un caracter politic, iar forţele productive nu sînt încă destul de dezvoltate în sînul burgheziei însăşi pentru a lăsa SĂ SE ÎNTREVADĂ CONDIȚIILE MATERIALE NECESARE ELIBERĂRII proletariatului şi formării unei societăţi noi, aceşti teoreticieni nu sînt decît nişte utopişti, care improvizează sisteme pentru a face faţă nevoilor claselor oprimate şi aleargă după o ştiinţă regeneratoare. [subl. mea] >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.142
Atunci cînd lupta proletariatului se conturează mai precis și cînd, pe măsura mersului înainte al istoriei, alături de alte condiții materiale, științifice etc. teoreticienii eliberării sociale pot dispune și de un bogat material de studiu, abia atunci
<< ...ei nu mai au nevoie să inventeze o ştiinţă; ajunge să înţeleagă ceea ce se petrece ÎN FAȚA OCHILOR LOR şi să devină exponenţi conştienţi ai acestei situaţii. Atîta timp cît ei aleargă după ştiinţă şi nu fac decît să creeze sisteme, atîta timp cît sînt la începutul luptei, ei nu văd în mizerie DECÎT mizerie, fără să vadă latura ei revoluţionară, distructivă, care va răsturna vechea societate. Dar, din moment ce această latură este văzută, ştiinţa produsă de mişcarea istorică, participînd la această mişcare ÎN DEPLINĂ CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ, încetează să mai fie o ştiinţă doctrinară şi devine o ştiinţă revoluţionară.[subl. mea]>> ibid.
Această nouă știință, știința despre "cucerirea omului", apare ea însăși ca forță materială căci
<< ...forța materiala trebuie rasturnată tot printr-o fortă materială, dar ȘI TEORIA DEVINE O FORȚĂ MATERIALĂ [die materielle Gewalt] de îndata ce cuprinde masele. [subl. mea] >> Marx/Engels: Contributii la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere http://www.mlwerke.de/me/me01/me01_378.htm
iar
<< Violenţa [die Gewalt] este moaşa oricărei societăţi vechi care poartă în pîntece o societate nouă. Violenţa însăşi este o POTENȚĂ ECONOMICĂ.[subl. mea] >> Marx/Engels. "Capitalul" Opere, vol.23, pg. 459
Industria de eliberare socială tinde astfel să devină cea mai generică dintre industrii :
<< Existenţa unei clase asuprite este condiţia vitală a oricărei societăţi bazate pe antagonismul dintre clase. Eliberarea clasei asuprite presupune deci ÎN MOD NECESAR crearea unei societăţi noi. Pentru ca o clasă asuprită să se poată elibera, trebuie atinsă o treaptă pe care forţele productive deja cucerite şi relaţiile sociale existente SĂ NU MAI POATĂ COEXISTA. Dintre toate uneltele de producţie, CEA MAI PUTERNICĂ FORȚĂ PRODUCTIVĂ ESTE ÎNSĂȘI CLASA REVOLUȚIONARĂ. Organizarea elementelor REVOLUȚIONARE ca clasă presupune existenţa tuturor forţelor productive care în genere puteau să ia naştere în sînul vechii societăţi. [subl. mea] >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.178
Prin analogie cu industria obișnuită, materială, descriem acest moment științific de cotitură drept momentul MAȘINĂ al industriei de eliberare socială :
<< ... te vei gîndi, desigur, că îndrăgesc cărțile din cale-afară ... Dar te înșeli amarnic. EU SÎNT O MAȘINĂ BLESTEMATĂ SĂ LE ÎNGHITĂ ȘI APOI SĂ LE ARUNCE AFARĂ, ÎNTR-O FORMĂ MODIFICATĂ, ÎN GRĂMADA DE GUNOI A ISTORIEI. [subl. mea]>> Marx către Laura Lafargue în Marx/Engels. Opere, vol.32, pg. 487.
<< Se impune, așadar, ca mai întîi să se observe cu luare-aminte actuala evoluție a lucrurilor, urmărindu-le pînă la maturizarea lor și abia după aceea ele pot fi "CONSUMATE ÎN MOD PRODUCTIV" ADICĂ "TEORETIC" [majusculele mele].>> Marx către N.F. Danielson, Marx/Engels. Opere, vol.34, pg. 320.
Ce este mașina? Pentru a fi o definiție justă, ea trebuie să evidențieze elementul istoric :
<< Maşina este o reunire a UNELTELOR DE MUNCĂ, şi nicidecum o combinare de MUNCI pentru muncitorul însuşi. [subl. mea] >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.15
Ca rezultat al unei dezvoltate diviziuni a muncii, mașina se află deci la antipodul muncii artizanale unde
<< ... unealta însăşi este încă atît de contopită cu munca vie, apare în asemenea măsură ca domeniu al ei ... >> K. Marx, Bazele criticii ec. politice vol.1, pg 456
În industria modernă priceperea, iscusința, îndemînarea capătă o formă obiectuală, apar ca proprietate
Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.176
<< În această privință, capitaliștii sînt “COMUNIȘTI”. [subl. mea] >> Teorii asupra plusvalorii part.III cap. xx http://www.marxists.org/archive/marx/works/1863/theories-surplus-value/ch20.htm
<<Aburul, electricitatea şi maşina de filat au fost REVOLUȚIONARI MAI PERICULOȘI decît cetăţenii Barbés, Raspail şi Blanqui. [subl. mea] >> Marx, Cuvîntare rostită la aniversarea gazetei „The People's Paper“ la 14 aprilie 1856 la Londra, Marx/ Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, Editura Politică, p. 310-311.
<< ... o anumită DEZVOLTARE SATISFĂCĂTOARE a unor capacităţi unilaterale etc. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol I pg.448
ACEST proces istoric sfîrșește în muncitorul PARȚIAL în calitate de PROLETAR MANUFACTURIER. Însă, în ce privește procesul de muncă ca atare, mișcarea de ansamblu rămîne mereu ACEEAȘI — ea emană DE LA MUNCITOR :
<< Meseria RĂMÎNE baza. ... Tocmai pentru că, în felul acesta, iscusinţa meşteşugărească RĂMÎNE baza procesului de producţie, fiecare muncitor se adaptează în exclusivitate la o funcţie PARȚIALĂ ... [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.349
DIMPOTRIVĂ, este propriu marii industrii că
<< ... mişcarea de ansamblu ... NU EMANĂ DE LA MUNCITOR, CI DE LA MAȘINĂ ... [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.430
Prin urmare, cea de-a DOUA formă generală de proletariat are o CU TOTUL ALTĂ traiectorie istorcă. Ea are la bază faptul că mașina este cea
<< ... care DESFIINȚEAZĂ activitatea meşteşugărească ca PRINCIPIU REGULATOR al producţiei sociale. Astfel, ... ESTE ÎNLĂTURATĂ BAZA TEHNICĂ PENTRU ANEXAREA PE VIAŢĂ A MUNCITORULUI LA O FUNCŢIE PARŢIALĂ [subl. mea] >> ibid. pg.379
Se ajunge ca urmare la următorul rezultat :
<< Iscusinţa parţială a muncitorului lNDIVIDUAL DEPERSONALIZAT care lucrează la maşină DISPARE CA CEVA DERIZORIU în faţa ȘTIINȚEI, a imenselor FORȚE ALE NATURII şi a MUNCII SOCIALE DE MASĂ, care sînt ÎNTRUCHIPATE ÎN SISTEMUL MAȘINIST ... [subl. mea] >> ibid. pg.432
<< ... MAREA INDUSTRIE, prin înseşi catastrofele ei, impune ca o problemă de viaţă şi de moarte necesitatea de a recunoaşte ALTERNAREA FELULUI DE MUNCĂ şi, prin urmare, PREGĂTIREA CÎT MAI MULTILATERALĂ A MUNCITORULUI ca o lege socială GENERALĂ a producţiei şi de a adapta relaţiile realizării normale a acestei legi. Ea impune ca o problemă de viaţă şi de moarte necesitatea de a înlocui monstruozitatea unei populaţii muncitoreşti disponibile, nenorocite şi ţinute în rezervă pentru nevoile schimbătoare de exploatare ale capitalului cu pregătirea ABSOLUTĂ a omului pentru nevoile SCHIMBĂTOARE ale muncii; de a înlocui individul PARȚIAL, simplu purtător al unei funcţii sociale PARȚIALE, cu INDIVIDUL DEZVOLTAT în toate privinţele, pentru care diferitele funcţii sociale sînt feluri de activitate care ALTERNEAZĂ. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.496
Acest ferment de dezvoltare este determinat — ulterior relaţia apărînd ca intercondiţionare — de faptul că, spre deosebire de toate epocile de pînă acum,
<< ... CUNOAȘTEREA SOCIALĂ generală a devenit o NEMIJLOCITĂ forţă de producţie, şi, ca urmare, condiţiile procesului social vital însuși au ajuns sub controlul INTELECTULUI GENERAL şi sînt transformate conform acestuia. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.189
În acest fel, în cadrul subordonării reale a procesului muncii de către capital, proletarul este ÎMPINS de însăși condițiile sale de existență — nemijlocit ca MUNCITOR COLECTIV — să dobîndească o conștiință socială care, în opoziţie cu conștiința MEDIATĂ a muncitorului parţial, pleacă de această dată DE LA EA ÎNSĂȘI :
<< Toate relaţiile înţepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări şi concepţii, venerate din moşi-strămoşi, se destramă, iar cele nou create se învechesc ÎNAINTE DE A AVEA TIMPUL SĂ SE OSIFICE. Tot ce e feudal şi static se risipeşte ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, şi oamenii sînt în sfîrşit SILIȚI să privească cu LUCIDITATE poziţia lor în viaţă, RELAȚIILE LOR RECIPROCE. [subl. mea] >> Manifestul Partidului Comunist., secțiunea "Burghezi şi proletari" https://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/index.htm
Întrucît însușirea plusvalorii relative, căreia-i corespunde cea de-a DOUA formă generală de proletariat, are la bază REDUCEREA TIMPULUI DE MUNCĂ NECESAR şi prelungirea corespunzătoare a timpului de supramuncă, acest fapt esențial care conduce la revoluționarea procesului de muncă naște și un alt ferment de dezvoltare :
<< Economisirea de timp de muncă echivalează cu sporirea timpului LIBER, adică timpul pentru deplina dezvoltare a individului, dezvoltare care, la rîndul ei, reacţionează asupra forţei productive a muncii ca CEA MAI MARE FORȚĂ DE PRODUCȚIE. Din punctul de vedere al procesului de producţie NEMIJLOCIT, economisirea de timp de muncă poate fi considerată ca o producţie de capital fix; ACEST CAPITAL FIX FIIND OMUL ÎNSUȘI. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.194
Aici se vede nu numai că INDUSTRIA DE ELIBERARE SOCIALĂ îşi găseşte în dezvoltarea capitalului FIX baza ei adecvată, ci şi că ÎN FINAL, sub forma REVOLUȚIEI PROLETARE, respectiva industrie se pune la rîndul ei drept condiţie ABSOLUTĂ pentru dezvoltarea deplină a potenţelor capitalului care s-a negat pe sine. E saltul spre GEN.
....................................................................................................................................................................................................