CAPITALUL - vol. 3.zip CAPITALUL - vol. 3.zip
Size : 3106.62 Kb
Type : zip
BAZELE CRITICII ECONOMIEI POLITICE.rar BAZELE CRITICII ECONOMIEI POLITICE.rar
Size : 3248.633 Kb
Type : rar
Manuscrise Economico Filozofice.rar Manuscrise Economico Filozofice.rar
Size : 201.92 Kb
Type : rar
IDEOLOGIA GERMANA.rar IDEOLOGIA GERMANA.rar
Size : 649.045 Kb
Type : rar
Mizeria filozofiei.rar Mizeria filozofiei.rar
Size : 128.602 Kb
Type : rar
Observatii marginale despre Wagner.rar Observatii marginale despre Wagner.rar
Size : 197.97 Kb
Type : rar
PAGINI DISPARATE.rar PAGINI DISPARATE.rar
Size : 98.342 Kb
Type : rar

proiectmohr@yahoo.com 

                  Varia

Revolutia tradata.rar Revolutia tradata.rar
Size : 289.864 Kb
Type : rar
Sînt Sovietele ... sovietice.rar Sînt Sovietele ... sovietice.rar
Size : 36.274 Kb
Type : rar
Manifest si palimpsest.rar Manifest si palimpsest.rar
Size : 27.642 Kb
Type : rar
Secolul XXI va fi comunist sau nu va fi.rar Secolul XXI va fi comunist sau nu va fi.rar
Size : 101.257 Kb
Type : rar
Cazul FORIS.zip Cazul FORIS.zip
Size : 492.55 Kb
Type : zip

                Tocmai am terminat de transcris în format digital varianta inițială a "Capitalului" ("Bazele criticii economiei politice"). O găsiți aici alături de alte lucrări pe care le-am transcris în anii trecuți și care fac parte dintr-un proiect inițiat cu multă vreme în urmă pe   http://proiectmohr.synthasite.com  Proiectul este încă în curs.      

        Pe marginea celor citite, expun următoarele concluzii de etapă (iar mai jos încerc să le susțin cu ajutorul textelor lui Marx) : 

 - că eliberarea socială este și ea o producție, că această producție tinde să devină în mod necesar cea mai generică dintre producții și că Marx joacă pentru industria revoluției același rol pe care-l joacă mașina pentru revoluția industriei.

 - că teoria modernă a comunismului a fost și este interpretată în diverse chipuri ca ceva exterior, ca opus capitalului, pe cînd în realitate ea este expresie a opoziției de sine a capitalului  — a esenței sale contradictorii în forma lui cea mai adecvată — și ca atare nu  se sustrage legilor înstrăinării.

 - că afirmarea pozitivă a genului omenesc, rezultatul final al întregii mișcări de eliberare socială, presupune comunismul, ca negare a negației, ce-și are premisele atît în dezvoltarea antagonică între capitalul fix și cel circulant (singurul mod în care capitalul tinde să se depășească pe el însuși ca limită), cît și în opoziția subiectivă dintre dezvoltarea conștiinței muncitorului colectiv ce pornește mereu de la ea însăși și conștința socială mediată a muncitorului parțial.

 

    Salutînd în 1854 "parlamentul muncitorilor", această formă embrionară britanică de soviet, Marx însoțea aprecierea istorică a momentului cu următoarea periodizare pusă în termeni universali :

         << Clasa muncitoare a cucerit natura; ea trebuie să cucerească acum omul. >> Marx/ Engels. Opere, vol.10, pg.133

       Dar cum se raportază omul la natură Cum cucerește el natura ? Prin industrie.

           << Industria este raportul istoric real dintre natură ... şi om. >> Manuscrise ec.-filozofice din 1844, pg.96

       Această eliberare de dominația stihiilor naturii a îmbracat însă forma de

           << ... autoînstrăinare a omului de sine însuşi şi de natură. >> ibid., pg.71         

       Mijlocul prin intermediul căruia are loc înstrăinarea este el însuşi un mijloc practic :

            << Orice autoînstrăinare a omului de sine însuşi şi de natură se manifestă în relaţia în care el se situează pe sine — şi situează natura — FAȚĂ DE ALȚI OAMENI, diferiţi de el. [subl. mea]>>  ibid.

            Este un proces istoric legic : 

             << ... pe ANUMITE trepte de dezvoltare industrială, proprietatea privată constituie o NECESITATE. [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.67

        Producția apare deci ca PRODUCȚIE DE DEZUMANIZARE :

              << Producţia îl produce pe om nu numai ca marfă, ca marfă umană, ca om cu destinaţie de marfă; ea îl produce, potrivit cu această destinaţie, ca fiinţă  dezumanizată.>> ibid., pg.76

        Aceasta constituie treapta negației. Ea se pune totodată ca premisă a negării negației, căci

             << ... atît materialul muncii cît şi omul ca subiect sînt REZULTATUL şi PUNCTUL DE PLECARE al mişcării (şi tocmai în faptul că ei TREBUIE să constituie acest punct de plecare  rezidă necesitatea istorică a proprietăţii private). [subl. mea] >>  ibid., pg.91

        Prin urmare eliberarea socială, desființarea dezumanizării, dobîndește și ea caracter de PRODUCȚIE : 

              << Suprimarea autoînstrăinării parcurge acelaşi drum ca şi autoînstrăinarea. >> ibid., pg.87

        Același drum, adică drumul industriei, căci

               << ...pînă acum orice activitate umană a fost muncă, deci industrie, activitate înstrăinată de ea însăşi. >>  ibid., pg.97

        Pe de altă parte, în cucerirea naturii

              << ... istoria industriei şi existenţa obiectuală constituită a industriei reprezintă cartea deschisă a forţelor esenţiale ale omului ... >> Manuscrise ..., pg.96

        Dimpotrivă, industria eliberării sociale – deci cucerirea omului – este lupta împotriva  forțelor NEESENȚIALE ale omului care i-au însoțit amintita dezvoltare, o luptă

               << ... menită să excludă tot ce există independent de indivizi, în măsura în care rînduielile existente nu sînt nici ele altceva decît un produs al relaţiilor de pînă acum dintre indivizi. >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.72

         Aici se impune observația că indivizii conștienți care întreprind această formă de producție

                        << ... tratează ca NEORGANICE condiţiile create de producţia şi de relaţiile de pînă acum, fără să-şi închipuie totuşi că intenţia sau menirea generaţiilor anterioare ar fi fost să le furnizeze lor materialul şi fără să creadă că aceste condiţii ar fi fost neorganice pentru indivizii care le-au creat. [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.72

          Cucerirea naturii, apariția industriei moderne 

                << ... este ea însăşi produsul unui îndelungat proces de dezvoltare, al unui şir de revoluţii în modul de producţie şi de schimb.>> Manifestul Partidului Comunist., secțiunea "Burghezi şi proletarihttps://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/index.htm

          Același proces evolutiv se repetă la cucerirea omului :   

                << Proletariatul trece prin diferite trepte de dezvoltare.>> ibid.

          La fel cum

                << ... proprietatea funciară este prima formă de proprietate privată, iar industria i se opune la început, istoriceşte, numai ca o formă particulară de proprietate sau, mai bine zis, ca un libert al proprietăţii funciare ...>> Manuscrise ..., pg.86

           tot astfel producția de eliberare se opune istoricește la început proprietății private doar ca o formă particulară a ei :

                << Cînd orăşenii, corporaţiile etc. s-au ridicat împotriva nobilimii rurale, condiţiile lor de existență — proprietatea mobiliară şi munca meşteşugăreasca, care existaseră în stare latentă încă înaintea desprinderii lor de sistemul feudal — au apărut ca ceva pozitiv, ca ceva pe care ei îl opuneau proprietăţii funciare feudale şi care de aceea a şi luat curînd tot forma feudală, dar într-un fel specific. ...în afară de aceasta, ei nu se eliberau ca clasă, ci ca persoane izolate. Apoi, ei nu ieşeau din cadrul orînduirii bazate pe împărţirea în stări sociale, ci formau numai o nouă stare socială, păstrîndu-şi şi în noua lor situaţie felul anterior de muncă pe care l-au perfecţionat...>> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg.79

           Același lucru și la începuturile proletariatului modern :

                  << Pe treapta aceasta muncitorii formează o masă împrăştiată pe tot întinsul ţării şi fărîmiţată de concurenţă. Coeziunea maselor de muncitori nu este încă rezultatul propriei lor uniri, ci rezultatul unirii burgheziei, care, pentru a-şi atinge scopurile sale politice, trebuie, şi mai poate deocamdată, să pună în mişcare întreg proletariatul.  Pe această treaptă, aşadar, proletarii nu combat încă pe duşmanii lor, ci pe duşmanii duşmanilor lor, ei combat rămăşiţele monarhiei absolute, pe moşieri, burghezia neindustrială, mica burghezie. Toată mişcarea istorică este astfel concentrată în mîinile burgheziei; orice victorie cucerită în acest chip este o victorie a burgheziei.>> Manifestul Partidului Comunistibid.

           Aici, producția de eliberare îmbracă totodată și forme fățiș reacționare :

                << La început luptă muncitori răzleţi, apoi muncitorii unei fabrici, pe urmă muncitorii unei ramuri de muncă dintr-o localitate împotriva burghezului care-i exploatează direct. Ei îşi îndreaptă atacurile nu numai împotriva relaţiilor burgheze de producţie, ci şi împotriva uneltelor de producţie înseşi; ei distrug mărfurile străine, care le fac concurenţă, sfărîmă maşinile, dau foc fabricilor, caută să recucerească poziţia pierdută a muncitorului medieval. >>ibid. 

           Cu dezvoltarea ulterioară, aceste limitări sînt treptat depășite :                 

                << Dar, o dată cu dezvoltarea industriei, proletariatul creşte nu numai ca număr; el este concentrat în mase tot mai mari, forţa lui sporeşte, şi el simte tot mai mult acest lucru. Interesele, condiţiile de existenţă înăuntrul proletariatului se nivelează tot mai mult, căci maşina şterge din ce în ce mai mult deosebirile dintre diferitele munci ...>> ibid.

           Tendința generală e că

                << ... ciocnirile individuale dintre muncitor şi burghez iau tot mai mult caracterul unor ciocniri între două clase. ...  >>  ibid.  

           Este trecerea de la sectă la clasă socială :

               << Din timp în timp înving muncitorii, dar numai în mod trecător. Adevăratul rezultat al luptelor lor nu este succesul imediat, ci unirea mereu crescîndă a muncitorilor. >>  ibid.

           Se constituie o clasă muncitoare, dar o clasă muncitoare în sine :  

                << Condiţiile economice au transformat mai întîi masa populaţiei în muncitori. Dominaţia capitalului i-a făurit acestei mase o situaţie comună, interese comune. Astfel această masă a şi ajuns să fie o clasă faţă de capital, dar NU ÎNCĂ PENTRU SINE ÎNSĂȘI. [subl. mea] >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.177

           Apare impulsul spre asociere economică, această treaptă primară a industriei de eliberare : 

             << Primele încercări ale muncitorilor de a se asocia îmbracă totdeauna forma coaliţiilor.

Marea industrie concentrează într-un singur loc o mulţime de oameni care nu se cunosc între ei. Concurenţa le scindează interesele; dar menţinerea salariului, acest interes comun faţă de patronul lor, îi uneşte în aceeaşi idee de împotrivire: coalizare>> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.177

         De la lupta economică îngustă, raportul real de forțe împinge coalițiile spre lupta politică :


               << Dacă primul scop al rezistenţei a fost numai acela de a menţine salariile, mai tîrziu, pe măsură ce capitaliştii se unesc, la rîndul lor, în vederea represiunii muncitorilor, coaliţiile, la început izolate, se grupează şi, în faţa capitalului întotdeauna unit, menţinerea asociaţiei devine pentru ei mult mai însemnată decît menţinerea salariului. ... O dată ajunsă la acest punct, asociaţia capătă un caracter politic.>> ibid.

       Pe de o parte, însăși situația ei precară împinge clasa nou constituită la defensivă :

               <Această organizare a proletarilor ca clasă şi, prin aceasta, ca partid politic, este sfărîmată din nou în fiecare moment de concurenţa dintre muncitorii înşişi.>Manifestul Partidului Comunist

        Pe de altă parte, în perioade de avînt organizarea de clasa reînvie și clasa muncitoare trece la ofensivă :

               <<Folosind dezbinările din sînul burgheziei, ea îi smulge acesteia, sub formă de legi, recunoşterea unora din interesele muncitoreşti. De exemplu, legea cu privire la ziua de muncă de zece ore în Anglia.> ibid.

         Dar industria de eliberare n-ar fi părăsit niciodată – sau ar fi părăsit infinit mai greu – condiția sa originară de "libert" al proprietății private dacă, alături de cucerirea naturii și constituirea în clasă, proletariatul n-ar fi dispus de un un al treilea element fundamental pe care îl aduce cu sine chiar evoluția istorică a burgheziei. Acest element este cultura și el intervine sub trei aspecte.

          Mai întîi, înseși ciocnirile din sînul vechii societăţii împing burghezia să lumineze, într-o măsură sau alta, mintea adevăratului ei dușman:  

              <<Burghezia duce o luptă neîncetată: la început împotriva aristocraţiei; mai tîrziu împotriva acelor părţi ale burgheziei însăşi ale căror interese intră în contradicţie cu progresul industriei; întotdeauna împotriva burgheziei tuturor ţărilor străine. În toate aceste lupte ea se vede silită să facă apel la proletariat, să recurgă la ajutorul lui şi să-l atragă astfel în mişcarea politică. Ea însăşi înarmează, aşadar, proletariatul cu propriile ei elemente de cultură, adică cu armele împotriva ei însăşi.>ibid.

             În al doilea rînd, dezvoltarea industriei conduce la aceea că părți ale claselor dominante 

               << ... sînt aruncate în rîndurile proletariatului sau cel puţin condiţiile lor de existenţă sînt ameninţate. Şi acestea aduc proletariatului numeroase elemente de cultură.>ibid. 

           În sfîrșit, și asta ne aduce la punctul care ne interesează cu adevărat :

                << ... atunci cînd lupta de clasă se apropie de deznodămînt, procesul de descompunere al clasei dominante, al întregii societăţi vechi capătă un caracter atît de acut, încît o mică parte din clasa dominantă se desprinde de ea şi se alătură clasei revoluţionare, clasei căreia îi aparţine viitorul. Tot astfel cum odinioară o parte din nobilime a trecut în lagărul burgheziei, acum o parte din burghezie trece în lagărul proletariatului, şi anume o parte din ideologii burghezi care S-AU RIDICAT PÎNĂ LA ÎNȚELEGEREA TEORETICĂ A ÎNTREGII MIȘCĂRI ISTORICE [subl. mea] >ibid.

          Considerat în cadrul mișcării de eliberare, acest moment trebuie luat ca punct de inflexiune. El decurge, pe de o parte, din dezvoltarea dusă la extrem a diviziunii între munca fizică și intelectuală :

                 <<Concentrarea exclusivă a talentului artistic [şi ştiințific, cum rezultă din context - nota mea] la anumiţi indivizi şi, în consecinţă, înăbuşirea lui în marea masă sînt o consecinţă a diviziunii muncii.>> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 411

         Pe de altă parte, indică faptul că industria de eliberare a dobîndit prin marea industrie, pentru întîia dată, condițiile unei dezvoltări istorice mondiale :             

                  << În marea industrie, contradicţia dintre uneltele de producţie şi proprietatea privată apare PENTRU PRIMA OARĂ CA UN PRODUS PROPRIU MARII INDUSTRII, pentru a cărui generare ea trebuie să atingă un înalt nivel de dezvoltare. Prin urmare, abia o dată cu marea industrie DEVINE POSIBILĂ şi desfiinţarea proprietăţii private. [subl. mea] >> ibid, pg.67

          Deoarece însă munca înstrăinată care stă la baza proprietății private   

                 << ...îl înstrăinează pe om 1) de natură, 2) de el însuşi, de propria lui funcţie activă, de activitatea lui vitală... >> și deci <înstrăinează de om genul uman... [subl. autorului] >Manuscrise ..., pg.67

           reiese că industria de eliberare nu poate deveni o activitate reală, eficientă, decît dacă se afirmă ea însăși ca o activitate vitală pentru om, ca cea mai generică dintre producțiile de pînă acum :

                 <În epoca actuală, dominaţia relaţiilor materiale asupra indivizilor, strivirea individualităţii de către accidental a luat forma cea mai pronunţată şi MAI UNIVERSALĂ, punînd astfel în faţa indivizilor existenţi O SARCINĂ FOARTE PRECISĂ. Ea le-a pus sarcina de a înlocui dominaţia relaţiilor şi a accidentalului asupra indivizilor prin dominaţia indivizilor asupra accidentalului şi a relaţiilor. [subl. mea]  >Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 459

       De ce sarcina apare abia acum e pentru că

                    << ...omenirea îşi pune întotdeauna numai sarcini pe care le poate rezolva, căci la o examinare mai aprofundată se va constata întotdeauna că sarcina însăşi se naşte numai atunci cînd condiţiile materiale ale rezolvării ei există deja sau, cel puţin, sînt în proces de devenire. >Marx în prefața la "Contribuții la critica economiei politicehttp://www.marxists.org/romana/m-e/1859/critica-ec-pol/prefata.htm

       Dimpotrivă, în anterioara industrie — mai exact, mică industrie  de eliberare condițiile rezolvării lipseau și de aceea teoreticienii clasei dominate rămîneau întotdeauna doar artizani de sisteme utopice :

                       << Atîta timp cît proletariatul nu este încă destul de dezvoltat pentru a se constitui ca clasă şi, în consecinţă, lupta dintre proletariat şi burghezie nu are încă un caracter politic, iar forţele productive nu sînt încă destul de dezvoltate în sînul burgheziei însăşi pentru a lăsa SĂ SE ÎNTREVADĂ CONDIȚIILE MATERIALE NECESARE ELIBERĂRII proletariatului şi formării unei societăţi noi, aceşti teoreticieni nu sînt decît nişte utopişti, care improvizează sisteme pentru a face faţă nevoilor clase­lor oprimate şi aleargă după o ştiinţă regeneratoare. [subl. mea] >> Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.142

        Atunci cînd lupta proleta­riatului se conturează mai precis și cîndpe măsura mersului înainte al istoriei, alături de alte condiții materiale, științifice etc. teoreticienii eliberării sociale pot dispune și de un bogat material de studiu, abia atunci 

                         << ...ei nu mai au nevoie să inventeze o ştiinţă; ajunge să înţeleagă ceea ce se petrece ÎN FAȚA OCHILOR LOR şi să devină exponenţi conştienţi ai acestei situaţii. Atîta timp cît ei aleargă după ştiinţă şi nu fac decît să creeze sisteme, atîta timp cît sînt la începutul luptei, ei nu văd în mizerie DECÎT mizerie, fără să vadă latura ei revolu­ţionară, distructivă, care va răsturna vechea societate. Dar, din moment ce această latură este văzută, ştiinţa produsă de mişcarea istorică, participînd la  această mişcare ÎN DEPLINĂ CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ, încetează să mai fie o ştiinţă doctrinară şi devine o ştiinţă revoluţionară.[subl. mea]>ibid. 

        Această nouă știință, știința despre "cucerirea omului", apare ea însăși ca forță materială căci

                << ...forța materiala trebuie rasturnată tot printr-o fortă materială, dar ȘI TEORIA DEVINE O FORȚĂ MATERIALĂ [die materielle Gewalt] de îndata ce cuprinde masele. [subl. mea] >>  Marx/Engels: Contributii la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere http://www.mlwerke.de/me/me01/me01_378.htm  

         iar

                <Violenţa [die Gewalteste moaşa oricărei societăţi vechi care poartă în pîntece o societate nouă. Violenţa însăşi este o POTENȚĂ ECONOMICĂ.[subl. mea] >Marx/Engels. "Capitalul" Opere, vol.23, pg. 459

              Industria de eliberare socială tinde astfel să devină cea mai generică dintre industrii :

                 <Existenţa unei clase asuprite este condiţia vitală a oricărei societăţi bazate pe antagonismul dintre clase. Eliberarea clasei asuprite presupune deci ÎN MOD NECESAR crearea unei societăţi noi. Pentru ca o clasă asuprită să se poată elibera, trebuie atinsă o treaptă pe care forţele productive deja cucerite şi relaţiile sociale existente SĂ NU MAI POATĂ COEXISTA. Dintre toate uneltele de producţie, CEA MAI PUTERNICĂ FORȚĂ PRODUCTIVĂ ESTE ÎNSĂȘI CLASA REVOLUȚIONARĂ. Organizarea elementelor REVOLUȚIONARE ca clasă presupune existenţa tuturor forţelor productive care în genere puteau să ia naştere în sînul vechii societăţi. [subl. mea] >Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.178

         Prin analogie cu industria obișnuită, materială, descriem acest moment științific de cotitură drept momentul MAȘINĂ al industriei de eliberare socială :

                   << ... te vei gîndi, desigur, că îndrăgesc cărțile din cale-afară ... Dar te înșeli amarnic. EU SÎNT O MAȘINĂ BLESTEMATĂ SĂ LE ÎNGHITĂ ȘI APOI SĂ LE ARUNCE AFARĂ, ÎNTR-O FORMĂ MODIFICATĂ, ÎN GRĂMADA DE GUNOI A ISTORIEI[subl. mea]>Marx către Laura Lafargue în Marx/Engels. Opere, vol.32, pg. 487.

                   <Se impune, așadar, ca mai întîi să se observe cu luare-aminte actuala evoluție a lucrurilor, urmărindu-le pînă la maturizarea lor și abia după aceea ele pot fi "CONSUMATE ÎN MOD PRODUCTIV" ADICĂ "TEORETIC [majusculele mele].>>  Marx către N.F. Danielson, Marx/Engels. Opere, vol.34, pg. 320.  

         Ce este mașina? Pentru a fi o definiție justă, ea trebuie să evidențieze elementul istoric :

                  <Maşina este o reunire a UNELTELOR DE MUNCĂ, şi nicidecum o combinare de MUNCI pentru muncitorul însuşi. [subl. mea] >Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.15

          Ca rezultat al unei dezvoltate diviziuni a muncii, mașina se află deci la antipodul muncii artizanale unde

                    << ... unealta însăşi este încă atît de contopită cu munca vie, apare în asemenea măsură ca domeniu al ei ... >>   K. Marx, Bazele criticii ec. politice vol.1, pg 456

           În industria modernă priceperea, iscusința, îndemînarea capătă o formă obiectuală, apar ca proprietate 

                                <<  ... transpusă din munca nemijlocită în maşină ...  >>  K. Marx, Bazele criticii ec. politice vol.2, pg 197   
                și ca înlocuire 
                                    << ... a metodelor empirice rutinare prin aplicarea conştientă a ştiinţelor naturii. >> K. Marx. "Capitalul" Opere, vol.23, pg. 394
 
           La fel și în industria de eliberare. Aici, treptei istorice inferioare de dezvoltare îi corespund artizanul social, meșterul de sisteme închipuite, socialistul utopic :
 
                    <Inventatorii acestor sisteme văd, ce-i drept, antagonismul dintre clase, precum şi acţiunea elementelor dizolvante din însăşi societatea dominantă. Dar ...  ei nu găsesc ÎN SOCIETATE nici condiţiile materiale pentru eliberarea proletariatului şi caută o ştiinţă socială, legi sociale, pentru A CREA ACESTE CONDIȚII. [subl. mea] >Manifestul Partidului Comunist
 
          De aceea aici
 
                <Locul activităţii sociale trebuie să-l ia ACTIVITATEA LOR INVENTIVĂ PERSONALĂ; locul condiţiilor istorice ale eliberării — condiţii fanteziste; locul organizării treptate a proletariatului ca clasă — o organizare ANUME NĂSCOCITĂ a societăţii. ... ei vor să-şi atingă ţelul pe cale PAȘNICĂ şi încearcă prin MICI EXPERIENȚE, sortite, fireşte, eşecului, prin PUTEREA EXEMPLULUI să croiască drum noii evanghelii sociale. [subl. mea] >ibid
 
         Cu alte cuvinte 
                
                 << ... vor ca muncitorii să nu se atingă de vechea societate, pentru a putea intra mai uşor în noua societate, pe care ei le-au pregătit-o cu atîta prevedere. >>

Marx/Engels. Mizeria filozofiei... în Opere, vol.4, pg.176

         
         Mașina-Marx, ale cărei produse teoretice 
 
            << ... nu oferă ÎN NICI UN CAZ O REȚETĂ SAU O SCHEMĂ DUPĂ CARE SĂ POATĂ FI AJUSTATE epocile isto­rice. [subl. mea] >Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 28
 
   acționează în directă opoziție cu gîndirea abstract-speculativă a ideologului :
 
               << În OPOZIȚIE TOTALĂ cu filozofia ... care coboară din cer pe pămînt, aici noi ne ridicăm de pe pămînt la cer, adică pornim NU de la ceea ce oamenii spun, de la ceea ce ei ÎȘI ÎNCHIPUIE sau îşi reprezintă şi NICI de la oamenii existenţi nu­mai în vorbe, de la oamenii gîndiţi, IMAGINAȚI, reprezentaţi, pentru ca de la ei să ajungem la oamenii vii; NOI PORNIM DE LA OAMENI CU ADEVĂRAT ACTIVI şi din procesul lor REAL de viaţă deducem şi dezvoltarea reflexelor şi a ecourilor IDEOLOGICE ale acestui proces de viaţă. [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 27
 
       În măsura în care această mașină mai prezintă o latură abstractă, ea vizează cel mult
 
                 << ... SINTETIZAREA REZULTATELOR CELOR MAI GENERALE CARE POT FI ABSTRASE DIN EXAMINAREA DEZVOLTĂRII ISTORICE A OAMENILOR. Detaşate de istoria reală, luate în sine, aceste abstracţii nu au nici o valoare. Ele pot servi numai PENTRU A ÎNLESNI SISTEMATIZAREA MATERIALULUI ISTORIC, PENTRU A INDICA ORDINEA SUCCESIUNII DIFERITELOR SALE STRATURI. [subl. mea] >Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 28
 
 Pe scurt, mașinii-Marx de eliberare îi este proprie 1) concentrarea de unelte (în mare, ca reunire materialist-critică de instrumente din economia politică engleză, socialismul utopic francez și filozofia clasică germană), 2) știința obiectivată (revoluția socială ca un corp omogen de idei — pe baza expunerii legilor cele mai generale ale naturii și societății — într-o formulare concisă, accesibilă şi percutantă), și 3) combinarea socială (căci prin cîmpul ei de acțiune această mașină solicită nemjlocit masele). 
                  
           Este o mașină de luptă :
 
                  << Sper acum ... să dau burgheziei, pe tărîm TEORETIC, o lovitură de pe urma căreia să nu-și mai revină niciodată  [subl. mea] >Marx către muncitorul Carl Klings, Marx/Engels. Opere, vol.31, pg. 384
 
            Apariția mașinii de eliberare — trecerea de partea proletariatului a acelei părți din ideologii burghezi care s-au ridicat pînă la înţelegerea teoretică a întergii mişcări istorice  este cea mai timpurie, mai categorică și mai sistematică REACȚIE OBIECTIVĂ, NECESARĂ a științei devenită forță NEMIJLOCITĂ de producție la compromisul incompatibil naturii ei cerut de raporturile de producție limitat-burgheze. 
         De aceea ea trebuia cu necesitate să se manifeste mai întîi TOCMAI în domeniul economiei politice :
 
                 <În domeniul economiei politice, cercetarea ştiinţifică LIBERĂ are duşmani mai mulţi decît în oricare alt domeniu. Caracterul specific al materialului de care se ocupă economia politică ridică împotriva ei pe cîmpul de luptă pasiunile cele mai violente, mai meschine şi mai detestabile ale omului: furiile INTERESULUI PRIVAT. [subl. mea] >K. Marx. Postfață la "Capitalul" Opere, vol.23, pg.20  
 
          Aceasta rămîne limita ABSOLUTĂ a științei economice burgheze : 
 
                    << În măsura în care economia politică este burgheză ... ea poate rămîne ştiinţă numai atîta timp cît lupta de clasă se află în stare latentă sau nu se manifestă decît în cazuri izolate. >K. Marx. Postfață la "Capitalul" Opere, vol.23, pg.20  
 
           Adică a putut rămîne știință atîta vreme cît 
                     
                  << ... nu au existat relaţii economice MODERNE. Atunci cînd aceste relaţii au început să apară, condiţiile erau de aşa natură încît NU mai permiteau studierea IMPARȚIALĂ a acestor relaţii în limitele orizontului burghez[subl. mea] >ibid.
 
           Căci rolul științei adevărate este să surprindă și să explice deosebirea între
    
                    << ... formele de manifestare și substratul lor ASCUNS. [subl. mea] >. ibid, pg. 548
 
         Dimpotrivă, 
                     
                    << ... în creierul capitalistului se reflectă numai APARENȚA relațiilor de producție [subl. mea] > ibid, pg. 556
 
         Ca urmare,  același lucru se repetă teoretic la IDEOLOGUL său, economistul : 
  
                     << Economia politică clasică se apropie foarte mult de starea REALĂ a lucrurilor, dar NU O FORMULEAZĂ CONȘTIENT. Ea NU POATE să facă acest lucru atîta timp CÎT NU ȘI-A LEPĂDAT PIELEA EI BURGHEZĂ. [subl. mea] >ibid, pg. 548
 
             De aceea formularea conștientă a legilor generale ale mișcării capitalului se realizează, ca să spunem așa, nu la extremitate ci chiar în inima sa, se realizează numai la celălalt pol al relației de capital, la polul muncii. 
 
                      <Raportul nemijlocit al muncii faţă de produsele ei este raportul muncitorului faţă de obiectele producţiei sale. Raportul omului avut faţă de obiectele producţiei şi faţă de producţie însăşi nu e decît o CONSECINȚĂ a acestui prim raport, pe care îl confirmă [subl. mea ; italicele autorului]>Manuscrise ..., pg.65
 
             În acest fel, TEORIA ÎNSĂȘI se mai mișcă și TREBUIE să se miște în cadrul înstrăinării, și anume chiar ÎN MIEZUL acestei înstrăinări. Este de aceea cît se poate de greșit să consideri teoria modernă a comunismului ca exterioară, ca opusă capitalului. Dimpotrivă, este chiar ea expresie a opoziției de sine a capitalului, a esenței sale contradictorii în forma lui cea mai adecvată, și anume ca elucidare teoretică a acestei opoziții.
                        
                     << Căci atunci cînd oamenii vorbesc despre proprietatea privată, ei CRED că au de-a face cu ceva din AFARA omului. Cînd vorbesc despre muncă, au de-a face DIRECT cu omul însuşi. [subl. mea] >Manuscrise ..., pg.73
 
                      << Noi însă vedem că această contradicţie aparentă este contradicţia muncii înstrăinate CU EA ÎNSĂȘI [subl. mea ; italicele autorului] >Manuscrise ..., pg.72
 
              Aflată astfel în miezul înstrăinării, mașina de eliberare socială — acesta e un lucru pe care exegetii, criticii, comentatorii teoriei comuniste moderne, dintr-o tabără sau alta, fie nu-l văd, fie îl mistifică  nu se poate sustrage legilor naturale care guvernează folosirea oricărei mașini în cadrul muncii înstrăinate :
 
                      <Chiar dacă o societate a descoperit legea naturală a dezvoltării sale — iar scopul final al operei mele este de a dezvălui legea ECONOMICĂ a dezvoltării societăţii moderne —, ea NU POATE nici să sară peste fazele NATURALE ale dezvoltării, nici să le desfiinţeze prin decrete. [subl. mea] >> K. Marx. Prefață la "Capitalul" Opere, vol.23, pg.16
 
 
         Căci întreaga mişcare revoluţionară 
 
                        << ... îşi găseşte atît BAZA empirică, cît şi cea TEORETICĂ în mişcarea proprietăţii private ..[subl. mea ; italicele autorului] >Manuscrise ..., pg.91
 
              De aici necesitatea faptului că mașina-Marx SPOREȘTE înstrăinarea :
 
                       << ... în felul acesta înstrăinarea reală a vieţii umane rămîne şi se dovedeşte a fi CHIAR cu atît MAI MARE cu cît oamenii sînt MAI CONȘTIENȚI DE EA CA ATARE ... [subl. mea] >>  Manuscrise ..., pg.108
 
          Expresia nemijlocită a înstrăinării prin mașina de eliberare socială e DECALAJUL. 
 El se manifestă :
   - în diviziunea muncii
 
                       <Teoreticienii comunişti, SINGURII CARE AU TIMP SĂ SE OCUPE DE ISTORIE, se disting tocmai prin aceea că NUMAI EI au descoperit faptul că peste tot în istorie indivizii determinaţi ca „oameni privaţi" sînt cei care creează „interesul general". [subl. mea] >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 246
 
  - în ritmul istoric
                        << ... DIN CAPUL LOCULUI ne-am dat seama atît de caracterul limitat, cît şi de ţelul acestei mişcări istorice, şi am dobîndit o conştiinţă care O DEPĂȘEȘTE..[subl. mea] > Manuscrise ..., pg.109
 
  - în natura procesului
 
                     <Pentru suprimarea ideii de proprietate privată e pe deplin suficientă ideea comunismului. Dar pentru suprimarea proprietăţii private reale este nevoie de o acţiune comunistă reală. [subl. autorului] >>   Manuscrise ..., pg.108
 
            Acest decalaj nu este altceva decît decalajul între capitalul fix și capitalul circulant, cum vom vedea mai jos, prelungit în industria de eliberare socială. 
 
             Ca urmare, ȘI AICI înstrăinarea apare
 
           << ... ca relaţie dinamică, plină de tensiune, care împinge la soluţionarea acestei contradicţii. > Manuscrise ..., pg.87
 
          Ea presupune o soluționare la fel de puțin idilică și care urmează același drum cu munca înstrăinată :
 
                 << Și inevitabila întrebare : Ce-i de făcut? Indivizii vor CU TOȚII rețete pentru o tămăduire miraculoasă și nu văd că e destul de limpede arătat TRATAMENTUL PRIN FOC ȘI FIER. .[subl. mea] > Marx către Engels, 16 martie 1868, Marx/Engels. Opere, vol.32, pg. 43
 
            Faptul că înstrăinarea este împinsă LA EXTREM de însăși mișcarea care tinde s-o suprime nu trebuie privită deci ca paradox ci, dimpotrivă, ca ținînd de specificul societății capitaliste propriu-zise :
                      
                    << În zilele noastre, fiecare lucru, pare-se, GENEREAZĂ CONTRARUL SĂU.  ...  Noi însă nu ne lăsăm înşelaţi în ceea ce priveşte caracterul spiritului perfid care se manifestă NECONTENIT în toate aceste CONTRADICȚII.  [subl. mea] >Marx, Cuvîntare rostită la aniversarea gazetei „The People's Paper“ la 14 aprilie 1856 la Londra, Marx/ Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, Editura Politică, p. 310-311.
 
           Este un moment necesar al înstrăinării
 
                               << ... ce se apropie de punctul ei culminant şi care DE ACEEA se îndreaptă rapid spre suprimarea sa. Acesta este în genere UNICUL MOD ÎN CARE EXISTENTUL AFIRMĂ OPUSUL SĂU. [subl. mea] >>
 
           De aceea doar prin revoluția practică se pune capăt înstrăinării în ambele sensuri, căci
 
                          << ... atît generarea ÎN MASĂ a acestei conştiinţe comuniste CÎT ȘI înfăptuirea cauzei înseşi presupun o schimbare în masă a oamenilor, care nu poate avea loc decît în cadrul unei mişcări practice, în cadrul unei REVOLUȚII; revoluţia este deci necesară NU NUMAI pentru că clasa dominantă nu poate fi răsturnată în nici un alt mod, CI ȘI pentru că NUMAI în cursul unei revo­luţii clasa care răstoarnă ordinea existentă poate să se des­cotorosească de ÎNTREGUL PUTREGAI VECHI şi să devină capabilă să creeze TEMELIILE unei societăţi noi [subl. mea ; italicele autorului] >Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 71
 
           Această perioadă marcată de revoluție nu trebuie însă ÎN NICIUN CAZ confundată cu NOUA societate însăși : 
 
                         <ÎNTRE societatea capitalistă şi cea comunistă se află PERIOADA TRANSFORMĂRII REVOLUȚIONARE a celei dintîi în cea de-a doua. >> Critica Programului de la Gotha part.4 http://www.marxists.org/romana/m-e/1875/gotha/c01.htm
 
            Punctul FINAL al întregii mișcări de eliberare socială este realitatea omului ca OM, a omului care DEJA A ÎNLĂTURAT ceea ce
 
                    << ... înstrăinează de om genul uman [subl. autorului] >Manuscrise ..., pg.67
 
            și prin urmare a pus realitatea omului care
                         
                     << ... se comportă faţă de sine însuşi ca faţă de GENUL actual, viu, ca faţă de o FIINȚĂ UNIVERSALĂ şi deci liberă. [subl. mea] >ibid.
 
                  Altfel stau lucrurile în perioada transformării revoluționare :   
 
                    << Avem de-a face aici NU cu o societate comunistă care s-a dezvoltat PE PROPRIA-I BAZĂ, ci, DIMPOTRIVĂ, cu una care ABIA se naşte din societatea capitalistă şi care, DE ACEEA, mai poartă din TOATE punctele de vedere — economic, moral, spiritual — PECETEA VECHII SOCIETĂȚI din sînul căreia s-a născut. [subl. mea] >Critica Programului de la Gotha part.1
 
                În dialectica procesului istoric această perioadă apare ca negarea negației :
 
                     << ... proprietatea privată capitalistă, este PRIMA NEGAȚIE a proprietăţii private individuale, bazată pe munca proprie. Dar PRODUCȚIA CAPITALISTĂ GENEREAZĂ CU NECESITATEA UNUI PROCES NATURAL PROPRIA EI NEGARE. Aceasta este NEGAREA NEGAȚIEI. Ea NU restabileşte proprietatea PRIVATĂ, ci proprietatea individuală, dar PE BAZA REALIZĂRILOR EREI CAPITALISTE: a cooperării, precum şi a proprietăţii comune asupra pămîntului şi asupra mijloacelor de producţie produse însăşi de muncă. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I Opere, vol.23, pg.766            

             Prin urmare — și acesta este un aspect fundamental ce face diferența între comunism ca stafie și comunism ca obiect al științei —, comunismul NU e afirmarea POZITIVĂ a omului ca fiinţă care se raportează la GEN ca la propria sa esenţă :
 
                   << Comunismul afirmă pozitivul CA NEGARE a negaţiei; de aceea el este – pentru URMĂTOAREA etapă de dezvoltare istorică – momentul real, necesar al emancipării şi recîştigării omului. Comunismul este forma necesară şi principiul dinamic al viitorului apropiat. DAR COMUNISMUL CA ATARE NU ESTE ȚELUL DEZVOLTĂRII UMANE, NU ESTE FORMA SOCIETĂȚII OMENEȘTI. [subl. mea] > Manuscrise ..., pg.101
 
          Tocmai de aceea
 
                     << ... viaţa reală este realitatea pozitivă a omului, care NU MAI E MIJLOCITĂ prin suprimarea proprietăţii private, prin COMUNISM. [subl. mea ; italicele autorului] >Manuscrise ..., pg.100
                Se vede, prin urmare, cît de absurdă poate fi solicitarea unora pentru un proces al comunismului, în condițiile în care comunismul însuși este UN PROCES :
 
                       << Pentru noi COMUNISMUL NU ESTE O STARE CARE TREBUIE CREATĂ, UN IDEAL căruia va trebui să i se conformeze realitatea. Noi numim comunism MIȘCAREA REALĂ CARE SUPRIMĂ STAREA ACTUALĂ. Condiţiile acestei mişcări rezultă din premisa EXISTENTĂ în momentul de faţă. [subl. mea ; italicele autorului] > Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 36
 
        Așa cum vom vedea mai departe, această premisă nu este altceva decît însăși mișcarea capitalului dezvoltat pînă la nivelul de COMUNISM INTERVERTIT. 
 
                  <Forma extremă a înstrăinării [Entfremdung] în care apare munca, activitatea productivă — în cadrul raportului dintre capital şi munca salariată — față de propriile ei condiţii şi propriului ei produs este un PUNCT DE TRANZIȚIE NECESAR şi, de aceea, conţine deja în sine, numai că într-o formă INVERSATĂ, pusă CU CAPUL ÎN JOS, descompunerea tuturor premiselor limitate ale producției şi, mai mult, creează și stabileşte premisele NECONDIȚIONATE ale producției, prin urmare DEPLINELE condiții materiale pentru dezvoltarea totală, universală a forţelor productive ale individului [subl. mea] >Bazele criticii ec. pol., vol I pg. 467 trad. mea
Acest comunism CU CAPUL ÎN JOS are o singură bază : 
 
                <Transformarea forţelor (a relaţiilor) personale în forţe ale unor LUCRURI prin diviziunea muncii [subl. mea] > Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 36
 
El exprimă deci
 
           << ... independenţa faţă de persoane a CARACTERULUI SOCIAL AL LUCRURILOR ... [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol I pg. 467
 
"Comunismul lucrurilor" nu este așadar o speculație, ci un fapt REAL :
 
           << În măsura în care, din punct de vedere al capitalului şi a muncii salariate, crearea acestui corp OBIECTUAL al activităţii are loc în opoziţie cu forţa de muncă nemijlocită ... ACEASTĂ INVERSARE ȘI INTERVERTIRE ESTE REALĂ, nu doar gîndită, nu existînd doar în reprezentarea muncitorilor şi a capitaliştilor. Evident însă, acest PROCES DE INVERSIUNE este o necesitate doar istorică, o necesitate NUMAI pentru dezvoltarea forţelor de producţie pornind de la un ANUMIT punct de plecare istoric, sau de la o anumită bază istorică, dar nicidecum o necesitate absolută pentru producţie; dimpo­trivă, o necesitate trecătoare, iar rezultatul şi rostul (IMANENT) al acestui proces este DESFIINȚAREA ACESTEI BAZE ÎNSEȘI, ca şi a acestei FORME a procesului.  [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg. 304
 
Suprema expresie a acestui comunism este COMUNISMUL CAPITALIST :
 
                   <Țelul spre care tinde concurența [Was die Konkurrenz ... anstrebtdintre masele de capital de compoziție diferită și plasate în sfere de producție diferite este COMUNISMUL CAPITALIST, respectiv ca masei de capital investită într-o sferă de producție dată să-i revină o parte alicotă [= parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată - nota mea] din plusvaloarea totală, proporțională cu partea din capitalul SOCIAL TOTAL pe care o reprezintă această masă. [subl. mea ; italicele autorului] >> Scrisoarea lui Marx către Engels din 30 apr. 1868, Opere, vol.32, pg.68
        Vedem deci că
 
            << ...prin natura sa capitalul este un „LEVELLER“, adică pretinde pentru TOATE ramurile de producţie condiţii EGALE de exploatare a muncii, ca un drept înnăscut al său,... [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" Opere, vol.23, pg. 406
 
iar din perspectiva muncitorului individual
 
                    << ...această înălțare a muncii nemijlocite la muncă SOCIALĂ apare ca reducere a muncii singulare la neajutorare în fața COLECTIVISMULUI reprezentat, concentrat în capital, ... [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.183
 
De asemenea, vedem că legislaţia capitalistă cu privire la REGLEMENTAREA muncii de fabrică, ca   
 
<< ... primă REACȚIE CONȘTIENTĂ ȘI SISTEMATICĂ A SOCIETĂȚII FAȚĂ DE FORMA SPONTANĂ A PROCESULUI DE PRODUCȚIE, este ... un PRODUS TOT ATÎT DE NECESAR AL MARII INDUSTRII ca şi firul de bumbac, maşinile de filat automate şi telegraful electric. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" Opere, vol.23, pg. 489
 
Prin urmare :

        <În această privință, capitaliștii sînt “COMUNIȘTI”. [subl. mea] >Teorii asupra plusvalorii part.III cap. xx http://www.marxists.org/archive/marx/works/1863/theories-surplus-value/ch20.htm

 
Avem aici nimic altceva decît 
        
               << ... desființarea modului de producție capitalist CHIAR ÎN CADRUL ACESTUI MOD DE PRODUCȚIE, deci o contradicție care SE DESFIINȚEAZĂ SINGURĂ și care prima facie APARE DOAR CA UN PUNCT DE TRECERE la o nouă formă de producție.    [subl. mea] >K. Marx. "Capitalul" III Opere, vol.25, part.II, pg.445
 
         Așa cum agenții comuniști au fost prefigurați de agenții industriali ai capitalului :  

 

      <<Aburul, electricitatea şi maşina de filat au fost REVOLUȚIONARI MAI PERICULOȘI decît cetăţenii Barbés, Raspail şi Blanqui[subl. mea] >Marx, Cuvîntare rostită la aniversarea gazetei „The People's Paper“ la 14 aprilie 1856 la Londra, Marx/ Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, Editura Politică, p. 310-311.

 
tot astfel Internaționala proletară e prefigurată de mișcarea cosmopolită a capitalului de împrumut, prin aceea că
 
              << ... mijloacele de comunicație adecvate mijloacelor de producție moderne ... au servit drept bază giganticelor SOCIETĂȚI PE ACȚIUNI și au constituit totodată un nou punct de plecare pentru tot soiul de alte societăți pe acțiuni, începînd cu societățile bancare, într-un cuvînt ele au dat concentrării de capital un impuls fără precedent și au contribuit în același timp la accelerarea și la creșterea considerabilă a activității COSMOPOLITE a capitalului de împrumut, împînzind întreaga lume cu o rețea de excrocherii financiare și datorii reciproce, reprezentînd FORMA CAPITALISTĂ A FRĂȚIEI "INTERNAȚIONALE". [subl. mea ; italicele autorului] >>  Marx către N.F. Danielson Marx/Engels. Opere, vol.34, pg. 322.
 
Creditul e cel care
 
           << ... permite capitalistului individual sau CELUI CARE TRECE DREPT CAPITALIST să dispună, în anumite limite, ÎN MOD ABSOLUT de capitalul ALTORA și de proprietatea ALTORA ... [subl. mea] >K. Marx. "Capitalul" III Opere, vol.25, part.I, pg.446
 
Și pentru că în acest fel el dispune de fapt de capital SOCIAL, dispare astfel orice bază pentru vechea justificare a capitalistului sau apologetului său, căci
 
           << ... devine absurdă afirmația potrivit căreia capitalul provine din economii ... >> ibid. pg.446
 
Dimpotrivă, acum capitalul
 
          << ... pretinde ca alții SĂ ECONOMISEASCĂ PENTRU EL. [subl. mea ; italicele autorului] >>  ibid..
 
Sistemul de credit duce la extrem tendința NATURALĂ a capitalului, care nu e alta decît EXPROPRIEREA :  
 
         << Atît succesul cît ȘI insuccesul duc aici la CENTRALIZAREA capitalurilor și prin urmare la EXPROPRIERE PE SCARĂ MARE. Exproprierea se extinde aici de la producătorii nemijlociți LA CAPITALIȘTII MICI ȘI MIJLOCII. Această expropriere este punctul de plecare al modului de producție capitalist; REALIZAREA EXPROPRIERII ESTE SCOPUL ACESTUIA, și anume, în ultima instanță, a exproprierii TUTUROR indivizilor de mijloacele de producție ... [subl. mea] >>  ibid.  
 
Astfel capitalul 
 
           << ... se manifestă din ce în ce mai mult ca o forță SOCIALĂ al cărei FUNCȚIONAR este capitalistul și care NU SE MAI AFLĂ ÎN NICI UN RAPORT cu ceea ce poate crea munca unui SINGUR individ. El este o forță socială ÎNSTRĂINATĂ, de sine stătătoare, care SE OPUNE SOCETĂȚII ca LUCRU și ca forță a capitalistului DATORATĂ ACESTUI LUCRU. Contradicția dintre forța socială GENERALĂ în care se transformă capitalul și puterea PARTICULARĂ a diferiților capitaliști asupra condițiilor SOCIALE ale producției devine tot mai flagrantă şi presupune DESFIINȚAREA acestei relaţii, deoarece presupune totodată transformarea CONDIŢIILOR de producţie în condiţii de producţie GENERALE, COLECTIVE, SOCIALE. [subl. mea] >>  ibid. pg. 267
Societatea comunistă apare deci drept
 
        << ... forma superioară la care societatea actuală TINDE IREZISTIBIL în virtutea PROPRIEI EI dezvoltări economice, ... [subl. mea] >> Marx, Războiul civil din Franța, part. III www.marxists.org/romana/m-e/1871/rcf/index.htm
 
          Se poate spune, prin urmare, că 
               
         << ... instaurarea comunismului are ÎN FOND un caracter ECONOMIC; >     Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 36 
 
    Deoarece COMUNISMUL CAPITALIST apare ca SINGURUL mod în care rădăcinile noii societăți își pot face manifestă prezența în sînul vechii societăți, este determinată astfel implicit și condiția de ansamblu a INDUSTRIEI DE ELIBERARE SOCIALĂ :
 
    << Clasa muncitoare NU-şi propune să realizeze IDEALURI, ci DOAR să deschidă cîmp liber ELEMENTELOR SOCIETĂȚII NOI CARE S-AU ȘI DEZVOLTAT ÎN CADRUL SOCIETĂȚII VECHI, BURGHEZE pe cale de a se PRĂBUȘI.  [subl. mea] >Marx, Războiul civil din Franța, part. III www.marxists.org/romana/m-e/1871/rcf/index.htm
    
Pentru asta însă potențele trebuie MAI ÎNTÎI prelucrate teoretic :
 
          << Tendinţele GENERALE şi NECESARE ale capitalului trebuie DISTINSE de formele în care ele se manifestă. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23, pg.327 
 
Tocmai în identificarea și EXPLICAREA acestor tendințe — prin studierea temeinică și consecventă a relațiilor ECONOMICE din care ele iau naștere — constă rolul istoric al mașinii-Marx în INDUSTRIA DE ELIBERARE SOCIALĂ, căci
 
             << ... la analiza formelor economice nu se pot folosi nici microscoape, nici reactivi chimici. Pe acestea trebuie să le suplinească CAPACITATEA DE ABSTRACTIZARE. [subl. mea] >> K. Marx. Prefață la "Capitalul" Opere, vol.23, pg.12
      
            Ca urmare a acestei prelucrări teoretice a cunoștințelor despre mișcarea capitalului, reiese următoarea concluzie :
 
       << ADEVĂRATA LIMITĂ A PRODUCȚIEI CAPITALISTE ESTE CAPITALUL ÎNSUȘI, iar aceasta înseamnă : capitalul și autovalorificarea lui constituie punctul inițial și punctul final, motivul și scopul producției; ... MIJLOCUL — dezvoltarea nelimitată a forţelor de producţie sociale — intră în permanenţă în CONFLICT cu SCOPUL LIMITAT — VALORIFICAREA CAPITALULUI existent. [subl. mea] >K. Marx. "Capitalul" III Opere, vol.25, part.I, pg.253  
    
         Dar MIJLOCUL există în calitate de CAPITAL FIX, în vreme ce VALORIFICAREA CAPITALULUI, adică munca ca 
 
              << ... activitatea prin intermediul căreia el se valorifică. >> Bazele criticii ec. pol., vol I pg.236
 
    există ca parte de capital pusă ca salariu, deci în calitate de CAPITAL CIRCULANT :
 
          << Circulaţia PĂRŢII DE CAPITAL PUSE CA SALARIU însoţeşte procesul de producţie, apare ca o relaţie economică de formă alături de el, are loc concomitent cu el şi se împleteşte cu el. DOAR ACEASTĂ CIRCULAŢIE PUNE CAPITALUL CA ATARE; ea este o condiţie a procesului său de valorificare şi pune acestuia nu numai o determinare de formă, ci ŞI SUBSTANŢA LUI. ... Prin urmare, spre deosebire atît de materia primă cît și de uneltele de muncă, fondul mijloacelor de subzistenţă este capital CIRCULANT PRIN EXCELENȚĂ. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.162  
              Odată cu dezvoltarea generală a capitalului sporeşte deci şi contradicţia, dusă pînă la antagoism, între capitalul fix şi capitalul circulant. Ea se manifesă ca un DECALAJ de parcurs istoric :  
                   << TOCMAI în această determinaţie de CAPITAL FIX, adică în determinaţia în virtutea căreia capitalul îşi PIERDE fluiditatea şi SE IDENTIFICĂ CU O ANUMITĂ VALOARE DE ÎNTREBUINȚARE, care îi RĂPEȘTE capitalului ca­pacitatea de a se transforma, — [tocmai în această determinaţie se mani­festă mai pregnant ca oriunde] CAPITALUL DEZVOLTAT, în măsura în care pînă acum l-am cunoscut în calitate de capital productiv, şi TOCMAI în această formă APARENT neadecvată şi în CREȘTEREA PONDERII EI ÎN COMPARAȚIE CU FORMA CAPITALULUI CIRCULANT în determinaţia nr. 2 [circulația mică, adică capitalul pus ca salariu - nota mea] se măsoară DEZVOLTAREA capitalului ÎN CALITATE DE CAPITAL. Nostimă CONTRADICȚIE ! [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg. 166 
 
 (Despre prelungirea acestui decalaj în industria de eliberare socială am pomenit deja ceva mai sus.)
          Capitalul FIX dobîndește preeminența istorică față de capitalul CIRCULANT și devine scop în sine :
                 
                  << În însuşi procesul de producţie a capitalului, timpul de muncă chel­tuit în producţia de capital FIX se raportează la timpul cheltuit în pro­ducţia de capital CIRCULANT aşa cum timpul de SUPRAMUNCĂ se raportează la timpul de muncă NECESAR. ... tocmai în producţia de capital FIX se pune capitalul PE EL ÎNSUȘI CA SCOP ÎN SINE şi apare EFECTIV în calitate de capital ÎNTR-O MAI ÎNALTĂ POTENȚĂ decît în producţia de capital CIRCULANT. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.192
 
          Respectivul DECALAJ se instituie numai pe o ANUMITĂ treaptă de dezvoltare, și anume 
 
                 << ... din momentul în care CAPITALUL FIX A ATINS O ANUMITĂ MĂRIME — or, după cum s-a arătat, această mărime a capitalului FIX este măsura dezvol­tării MARII INDUSTRII [şi], prin urmare, creşte proporţional cu dezvoltarea forţelor de producţie ale MARII INDUSTRII ... [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.186
 
 
           Abia din acel moment 
                          << ... mărimea capitalului deja presupus, a capitalului presupus reproducţiei, se exprimă SPECIFIC în CREȘTEREA CAPITALULUI FIX ca forţă productivă PRODUSĂ, ca muncă materializată înzes­trată cu o VIAȚĂ APARENTĂ. Mărimea totală a valorii capitalului productiv se va exprima în fiecare din părţile sale printr-o SCĂDERE a ponderii părţii de capital care se schimbă pe MUNCĂ VIE, în comparaţie cu partea de capital care există ca valoare CONSTANTĂ. Prin urmare, în comparaţie cu mărimea valorii capitalului presupus producţiei — şi a părţii de capital care funcţionează în producţie în calitate de capital —, rata profitului SCADE. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg. 227 
 
          Iar dacă privim DECALAJUL sub alt unghi :
 
                         << Avuţia reală se manifestă [acum] — și marea indus­trie dezvăluie asta — mai degrabă în DISPROPORȚIA ENORMĂ dintre timpul de muncă cheltuit și produsul său, ca şi în DISPROPORȚIA CALITATIVĂ dintre munca re­dusă la o simplă abstracţie şi forţa [colosală] a procesului de producţie ... [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg. 187 
 
             Legea care stă la baza amintitului DECALAJ este deci aceasta :
 
                  << CU CÎT MAI VASTĂ ESTE EXISTENŢA DEJA DOBÎNDITĂ DE CAPITAL, CU ATÎT MAI MIC ESTE RAPORTUL DINTRE VALOAREA NOU CREATĂ ŞI CEA PRESUPUSĂ (VALOAREA REPRODUSĂ) [subl. mea] >> ibid.
 
             Ea este, în toate privințele 
 
                  << ... legea cea mai importantă a econo­miei politice moderne, legea în cel mai înalt grad esenţială pentru înţelegerea relaţiilor celor mai dificile. Din punct de vedere ISTORIC, ea este legea CEA MAI IMPORTANTĂ. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg. 228 
 
              Ea formulează concis contradicția ireductibilă din sînul capitalului, anume că pe de o parte  
 
                  << ... punerea muncii sociale sub forma opoziţiei dintre capital şi muncă salariată, este ULTIMA dezvoltare a raportului de VALOARE şi a producţiei bazate pe VALOARE. Premisa acestei dezvoltări ultime este şi RĂMÎNE — masa timpului de muncă NEMIJLOCIT, cuantumul muncii CHELTUITE, ca factor DECISIV al producţiei de avuţie. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.187 
 
               iar pe de altă parte
 
                   << ... în măsura în care MAREA INDUSTRIE se dezvoltă, crearea avuţiei REALE devine MAI PUŢIN DEPENDENTĂ DE TIMPUL DE MUNCĂ ŞI DE CUANTUMUL MUNCII CHELTUITE decît de FORŢA AGENŢILOR CARE SÎNT PUŞI ÎN MIŞCARE ÎN CURSUL TIMPULUI DE MUNCĂ şi care, la rîndul lor — a căror ENORMĂ eficienţă — la rîndul ei NU SE AFLĂ ÎN NICI UN RAPORT CU TIMPUL DE MUNCĂ NEMIJLOCIT CHELTUIT CU PRODUCEREA LOR, ci depinde mai curînd de nivelul ȘTIINȚEI şi de progresul TEHNOLOGIEI sau de aplicarea acestei ştiinţe în producţie. [subl. mea] >> ibid.
 
                În acest fel
 
                     << ... orice treaptă de dezvoltare a forţelor de producţie sociale, a schim­burilor, a cunoştinţelor etc. constituie pentru capital doar O LIMITĂ PE CARE EL TINDE S-O DEPĂŞEASCĂ.  Însăşi premisa lui — VALOAREA — este pusă ca PRODUS, şi nu ca o premisă mai înaltă, care se află deasupra producţiei. LIMITA pentru capital o constituie faptul că întreaga dezvoltare se desfăşoară într-o manieră ANTAGONISTĂ şi că crearea forţelor de producţie, a avuţiei generale etc., a cunoştinţelor etc. are loc în aşa fel, încît individul care munceşte SE ÎNSTRĂINEAZĂ pe sine însuşi; el se raportează la rezultatele muncii sale nu ca la condiţiile propriei sale avuţii, ci ca la condiţiile unei avuţii străine şi ale propriei sale sărăcii. Dar ÎNSĂŞI ACEASTĂ FORMĂ ANTAGONISTĂ ESTE TRANZITORIE ŞI GENEREAZĂ CONDIŢIILE REALE ALE PROPRIEI EI SUPRIMĂRI. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.34 
 
   Trebuie reţinut că forma DE BAZĂ a modului de producţie capitalist este DIN CAPUL LOCULUI şi rămîne COOPERAREA :          
 
              << Aplicarea SPORADICĂ a cooperării pe scară largă în lumea antică, în evul mediu şi în coloniile moderne se întemeiază pe relaţiile DIRECTE de dominaţie şi de aservire, cel mai adesea pe sclavie. Forma capitalistă a cooperării, DIMPOTRIVĂ, îl presupune din capul locului pe muncitorul salariat liber, care vinde capitalului forţa sa de muncă. Din punct de vedere istoric însă, ea se dezvoltă ÎN OPOZIȚIE cu gospodăria ţărănească şi cu producţia meşteşugărească independentă, indiferent dacă aceasta îmbracă sau nu forma de breaslă. În comparaţie cu acestea, cooperarea capitalistă NU apare ca formă istorică deosebită a cooperării, ci COOPERAREA ÎNSĂŞI APARE CA FORMĂ ISTORICĂ PROPRIE PROCESULUI DE PRODUCŢIE CAPITALIST şi care constituie trăsătura lui SPECIFICĂ. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23, pg.345 
 
         În perspectiva ELIBERĂRII SOCIALE acest lucru apare ca fundamental :
 
                     << În colaborarea SISTEMATICĂ cu alţii, muncitorul depăşeşte limitele sale individuale şi ÎȘI DEZVOLTĂ APTITUDINILE POTENȚIALE PROPRII SPECIEI. [subl. mea] >> ibid. pg.340
 
       Considerînd procesul muncii în mod abstract, independent de formele lui ISTORICE, deci ca proces între OM şi NATURĂ, se poate ce-i drept spune că în ce privește 
 
                  << ... întregul proces de muncă din punctul de vedere al rezultatului său, ambele elemente, adică mijlocul de muncă şi obiectul muncii, apar ca mijloace de producţie, iar MUNCA ÎNSĂȘI ca muncă PRODUCTIVĂ. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23, pg.193 
 
      Dar dacă pentru procesul de muncă SIMPLU această definiție e justă, ea este INSUFICIENTĂ pentru procesului de producție CAPITALIST :
 
               << În măsura în care procesul muncii este un proces pur individual, unul şi acelaşi muncitor întruneşte toate funcţiile care ULTERIOR SE SEPARĂ. Atunci cînd el îşi însuşeşte în mod individual obiectele din natură care îi servesc ca mijloace de trai, el SE controlează singur. ULTERIOR EL E CONTROLAT. Individul nu poate să acţioneze asupra naturii fără să-şi pună în funcţiune PROPRIII muşchi sub controlul PROPRIULUI creier. Aşa cum în natură capul şi mîna aparţin aceluiaşi organism, tot astfel în procesul muncii munca INTELECTUALĂ şi munca FIZICĂ sînt indisolubil LEGATE una de alta. ULTERIOR ELE SE SEPARĂ ȘI INTRĂ ÎN OPOZIȚIE OSTILĂ. Produsul se transformă, în general, din produs nemijlocit al producătorului individual în produs SOCIAL, în produs COMUN al unui MUNCITOR COLECTIV, adică al unui personal muncitoresc combinat, ai cărui membri acţionează asupra obiectului muncii într-un mod mai DIRECT SAU MAI PUȚIN DIRECT. De aceea caracterul de COOPERARE al procesului muncii însuşi LĂRGEȘTE în mod necesar noţiunea muncii productive şi a exponentului ei, muncitorul productiv. Pentru a munci productiv nu mai e nevoie să foloseşti NEMIJLOCIT propriile mîini, este suficient să fii un ORGAN AL MUNCITORULUI COLECTIV, să îndeplineşti una dintre SUBFUNCȚIILE lui. [subl. mea] >> ibid., pg.514
 
         De aceea definiţia abstractă a muncii productive formulată ceva mai sus, definiţie dedusă din natura producţiei materiale însăşi, 
 
                  << ... rămîne valabilă ȘI pentru MUNCITORUL COLECTIV, considerat ca un ÎNTREG. Ea NU este ÎNSĂ valabilă pentru FIECARE membru în parte al MUNCITORULUI COLECTIV. [subl. mea] >> ibid. 
 
        MUNCITORUL COLECTIV e rezultatul NECESAR al unui îndelungat proces istoric :
 
                   << Dezvol­tarea mijlocului de muncă înspre SISTEMUL DE MAȘINI nu este pentru capital ceva întâmplător, ci este RECONFIGURAREA ISTORICĂ a mijloacelor de muncă tradiţionale, moştenite, drept mijloace de muncă transformate ADECVAT CAPITALULUI. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg. 181
 
         Acum actorul principal nu mai este munca nemijlocită :
 
                     << SISTEMUL DE MAȘINI apare, aşadar, ca cea mai adecvată formă de capital fix, iar capitalul FIX, în măsura în care capitalul este conside­rat ÎN RAPORT CU SINE ÎNSUŞI, ca CEA MAI ADECVATĂ FORMĂ DE CAPITAL ÎN GENERAL. [subl. mea] >> ibid.
        
          În legătură cu etapele istorice succesive ale manufacturii şi marii industri de fabrică trebuie reţinută următoarea evoluție : 
         
                  << Revoluţionarea modului de a produce ia ca punct de plecare în manufactură FORȚA DE MUNCĂ, iar în marea industrie MIJLOCUL DE MUNCĂ. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23, pg.380 
 
         Manufactura este 
 
                  << ... un mecanism de producţie ale cărui organe sînt OAMENII. [subl. mea] >> ibid. pg.349 
 
          așa încît 
 
 << ... divizarea procesului social de muncă rămîne pur subiectivă, rămîne combinare de muncitori PARȚIALI ... [subl. mea] >> ibid. pg.394
 
         Alta e situația în marea industrie :
 
                  << Sub forma MAŞINII, mijlocul de muncă dobîndeşte un mod de existenţă MATERIAL care presupune ÎNLOCUIREA FORŢEI OMENEŞTI PRIN FORŢELE NATURII şi a metodelor EMPIRICE RUTINARE prin aplicarea CONȘTIENTĂ a ŞTIINŢELOR NATURII. [subl. mea] >> ibid.   
 
          Prin urmare, în sistemul maşinist
                    
                   << ... marea industrie posedă un organism de producţie CU TOTUL OBIECTIV, pe care muncitorul ÎL GĂSEȘTE CA O CONDIȚIE MATERIALĂ GATA PREGĂTITĂ a producţiei. [subl. mea] >> ibid. pg.395
 
        Asta conduce la o diferență de SOCIALIZARE a muncitorului.   
        Căci în cooperarea simplă şi chiar în cea specializată prin diviziunea muncii, cum e manufactura dezvoltată,
 
                 << ... înlocuirea muncitorului INDIVIDUAL prin MUNCITORUL SOCIALIZAT este încă mai mult sau mai puţin ÎNTÎMPLĂTOARE. [subl. mea] >> ibid.  
 
          În marea industrie, dimpotrivă :
                   
                  << Maşinile, ... funcţionează NUMAI prin muncă NEMIJLOCIT SOCIALIZATĂ sau COLECTIVĂ. Caracterul de COOPERARE al procesului de muncă devine deci acum o NECESITATE TEHNICĂ, DICTATĂ DE NATURA MIJLOCULUI DE MUNCĂ ÎNSUȘI. [subl. mea] >> ibid.
 
       Și pentru că atunci cînd vorbim de conștiința socială a indivizilor vorbim de fapt de
                
                  << Conștiința relațiilor lor reciproce... >> Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 460 
    
       rezultă că mai sus amintita diferențiere în socializare stă totodată la baza deosebirii  — dusă pînă la opoziție — între dezvoltarea conștiinței sociale a muncitorului parțial și dezvoltarea conștiinței muncitorului colectiv din sistemul de mașini.
 
       Dacă cooperarea simplă păstra, în linii mari, neschimbat felul de muncă al indivizilor, în schimb manufactura
 
                  << ... îl revoluţionează din temelii şi atacă forţa INDIVIDUALĂ de muncă la rădăcina ei. Ea îl mutilează pe muncitor, transformîndu-l într-o fiinţă monstruoasă prin DEZVOLTAREA ARTIFICIALĂ UNILATERALĂ a dexterităţii SALE, înăbuşind un univers întreg de înclinaţii şi aptitudini productive. ... Diferitele munci parţiale speciale sînt nu numai repartizate ÎNTRE INDIVIZI DIFERIȚI, ci INDIVIDUL ÎNSUȘI este DIVIZAT, transformat într-un INSTRUMENT AUTOMAT al unei munci PARȚIALE. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.371
 
        Deci forța sa individuală de muncă 
 
                    << ... rămîne ineficace atîta timp cît nu ... acționează NUMAI ÎNTR-O CONEXIUNE CARE SE REALIZEAZĂ ABIA DUPĂ vînzarea ei, în ATELIERUL capitalistului. ... CUNOȘTINȚELE, INTELIGENȚA ȘI VOINȚA de care dă dovadă ţăranul sau meseriaşul independent, fie numai şi pe o scară redusă ... nu se cer DECÎT ATELIERULUI ÎN ANSAMBLU. Potenţele SPIRITUALE ale producţiei iau proporţii într-o direcţie pentru că dispar în multe altele. Ceea ce pierd MUNCITORII PARȚIALI se CONCENTREAZĂ, opunîndu-li-se, de CEALALTĂ parte ... [subl. mea] >> ibid.
 
          Așa cum MUNCITORUL PARȚIAL din manufactură îşi desfăşoară activitatea sa productivă doar mediat, doar ca 
 
                     << ... accesoriu al ATELIERULUI capitalistului. [subl. mea] >> ibid.
 
          tot astfel capătă un caracter MEDIAT și conștiința sa socială (clasa muncitoare în sine) :
 
                     << Indivizii IZOLAȚI formează o clasă NUMAI în măsura în care trebuie să ducă o luptă COMUNĂ împotriva unei alte clase; în celelalte privinţe ei îşi sînt RECIPROC OSTILI în calitate de concurenţi. Pe de altă parte, şi CLASA, la rîndul ei, devine DE SINE STĂTĂTOARE FAŢĂ DE INDIVIZI, astfel încît aceştia din urmă găsesc dinainte statornicite condiţiile lor de viaţă; clasa determină poziţia indivizilor în viaţă şi totodată soarta lor personală; ea şi-i subordonează. ESTE UN FENOMEN ASEMĂNĂTOR CU SUBORDONAREA DIFERIŢILOR INDIVIZI FAŢĂ DE DIVIZIUNEA MUNCII şi ... această subordonare a indivizilor faţă de clasă se dezvoltă totodată într-o SUBORDONARE FAŢĂ DE TOT FELUL DE IDEI etc. [subl. mea] > Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 55
 
           Conștiința socială a acestei clasei dominate apare ca o conștiință SUBORDONATĂ :
 
                    << Indivizii care alcătuiesc clasa dominantă posedă, printre altele, şi conştiinţă şi, prin urmare, gîndesc; întrucît ei domină ca clasă şi DETERMINĂ întregul cuprins al epocii istorice respective, se înţelege de la sine că ei fac acest lucru în TOATE domeniile, prin urmare EI DOMINĂ ȘI CA OAMENI CARE GÎNDESC, ca producători de idei şi reglementează producţia şi REPARTIȚIA ideilor epocii lor, ceea ce înseamnă că ideile LOR sînt ideile dominante ale epocii.  [subl. mea] >ibid. pg. 47
 
        Nimic surprinzător, de aceea, în faptul că deviza socială a acestei conștiințe MIJLOCITE nu-i alta decît : 
 
                     << „Un salariu echitabil pentru o zi de muncă echitabilă!“ >> K. Marx, Salariu, preţ şi profit, 1865, http://marxists.anu.edu.au/romana/m-e/1865/salariu-pret-profit/c14.htm
 
        Adică versiunea conservatoare, adaptată la mărginirea MUNCITORULUI PARȚIAL, a lozincii burgheze "Liberté, égalité, fraternité".
         În cadrul raporturilor legate de treapta manufacturii, individul dominat se poate înălța doar cel mult pînă la revolta "neomenescului" :
 
                << Acest aşa-zis „neomenesc" este şi el un produs al relaţiilor ACTUALE, ca şi „omenescul"; el este latura lor NEGATIVĂ, este REVOLTA CARE NU ARE LA BAZA EI NICI O FORȚĂ PRODUCTIVĂ REVOLUȚIONARĂ NOUĂ şi care se îndreaptă ÎMPOTRIVA relaţiilor DOMINANTE bazate pe forţele productive EXISTENTE şi împotriva modului de satisfacere a nevoilor, corespunzător acestor relaţii. Termenul pozitiv „omenesc" corespunde unor relaţii determinate, dominante pe o anumită treaptă de dezvoltare a producţiei, şi modului de satisfacere a nevoilor, condiţionat de aceste relaţii, după cum termenul NEGATIV „neomenesc" corespunde ÎNCERCĂRILOR, MEREU GENERATE DIN NOU de ACEEAȘI treaptă de producţie, de a nega ÎN CADRUL MODULUI DE PRODUCȚIE EXISTENT aceste relaţii dominante şi modul corespunzător de satisfacere a nevoilor. [subl. mea] > Marx/Engels. "Ideologia germană" Opere, vol.3, pg. 452 
 
           De aceea, pentru muncitorul PARȚIAL forma eficientă a acestei negații este doar coaliția și respectiv lupta de gherilă economică, adică lupta PARȚIALĂ împotriva sistemului muncii salariate :
 
                 << Trade-unionurile acţionează cu succes ca centre de ÎMPOTRIVIRE faţă de ofensiva capitalului. În parte, ele suferă eşecuri pentru că nu-şi folosesc în mod corespunzător forţa. ÎN GENERAL ÎNSĂ, ELE SUFERĂ EȘECURI pentru că se MĂRGINESC la o luptă de GUERILĂ împotriva CONSECINȚELOR sistemului existent, în loc să tindă în acelaşi timp la SCHIMBAREA lui, în loc să folosească forţele lor organizate ca o pîrghie pentru eliberarea DEFINITIVĂ a clasei muncitoare, adică pentru desfiinţarea DEFINITIVĂ a sistemului muncii salariate. [subl. mea] >K. Marx, Salariu, preţ şi profit, 1865, http://marxists.anu.edu.au/romana/m-e/1865/salariu-pret-profit/c14.htm
             Situația se modifică radical odată cu marea industrie, creată pe baza MAȘINII. 
          ( În trecere, reținem aici observația — cu scopul de a risipi o prejudecată larg răsăpîndită —  că revoluția industrială NU începe cu mașina CU ABURI, cu mașina de produs FORȚĂ MOTRICE. Ea începe cu MAȘINA-UNEALTĂ :
 
                  << Însăşi MAȘINA CU ABUR, sub forma în care a fost inventată la sfîrşitul secolului al XVII-lea, ÎN PERIOADA MANUFACTURIERĂ, şi sub care a dăinuit aproximativ pînă pe la 1780, NU A PROVOCAT O REVOLUȚIE INDUSTRIALĂ. Mai curînd INVERS: crearea MAȘINILOR-UNELTE a fost cea care a făcut necesară maşina cu abur revoluţionată. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.384 )
 
              Să fixăm deosebirile generale între cele două mari trepte de dezvoltare industrială capitalistă : 
 
                << În manufactură domină DIVIZIUNEA muncii, în marea industrie — COMBINAREA forţelor de muncă (cu mod de muncă UNIFORM) şi aplicarea PUTERII ȘTIINȚIFICE, unde COMBINAREA ȘI, ca să spunem aşa, SPIRITUL COLECTIV AL MUNCII SÎNT TRANSFERATE ASUPRA MAȘINII etc. În primul caz, MASA DE MUNCITORI (acumulaţi) trebuie să fie MARE ÎN RAPORT CU CUANTUMUL CAPITALULUI; în cel de-al doilea, CAPITALUL FIX trebuie să fie MARE în raport cu NUMĂRUL MARE DE MUNCITORI COMBINAȚI. În acest din urmă caz ÎNSĂ sînt DEJA PRESUPUSE concentrarea unui MARE număr de muncitori şi distribuirea lor ÎN CADRUL MECANISMULUI ca tot atîtea ROTIȚE ale acestuia.  [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.74
 
          Procesul istoric de separare de producător a potenţelor spirituale ale procesului material de producţie 
 
                << ... începe în cadrul cooperării simple, unde capitalistul reprezintă faţă de fiecare muncitor ÎN PARTE unitatea şi voinţa ORGANISMULUI SOCIAL DE MUNCĂ. ... se dezvoltă în manufactură, care îl mutilează pe muncitor, transformîndu-l în MUNCITOR PARȚIAL, şi se desăvîrşeşte în marea industrie, care DESPARTE ȘTIINȚA, ca potenţă INDEPENDENTĂ a producţiei, DE MUNCĂ, şi o sileşte să slujească capitalul. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.372
 
              În opoziţie cu perioada manufacturieră, 
 
                 << ... compoziţia MUNCITORULUI COLECTIV, adică a personalului muncitoresc combinat, este REVOLUȚIONATĂ DIN TEMELII. [subl. mea] >> ibid. pg.470
 
         Este reconfigurarea istorică a procesului de producție :
 
                   << Procesul de producţie A ÎNCETAT SĂ FIE UN PROCES DE MUNCĂ în sensul că MUNCA A ÎNCETAT SĂ-L CUPRINDĂ CA PRINCIPIU UNITAR CARE-L DOMINĂ. Munca apare, DIMPOTRIVĂ, doar ca organ conştient, DISPERSAT în multiple puncte ale sistemului mecanic, în persoana diferi­ţilor muncitori vii, [şi] SUBORDONAT însuşi procesului DE ANSAMBLU al sistemului de maşini, FIIND NUMAI O VERIGĂ A SISTEMULUI, a cărui unitate există NU în muncitorii vii, CI ÎN SISTEMUL DE MAȘINI VIU (activ), care, în raport cu NEÎNSEMNATA activitate singulară a muncitorului [şi] în OPOZIȚIE cu ea, apare ca un ORGANISM GIGANTIC. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.180
 
          Acum nu veriga însuflețită apare ca automat (vezi muncitorul parțial din manufactură) ci, DIMPOTRIVĂ, veriga NEÎNSUFLEȚITĂ :
     
                   << Ştiinţa, care — prin construcţia sistemului de maşini — constrînge verigile NEÎNSUFLEȚITE ale acestuia să funcţioneze în mod adecvat ca un AUTOMAT, nu există în conştiinţa muncitorului, ci acţionează asupra lui prin inter­mediul MAȘINII ca o putere străină, ca o putere a maşinii înseşi. [subl. mea] >> ibid.
 
        E o răsturnare epocală în raportul dintre muncă și procesul de producție :
 
                   << Munca NU mai apare atît de mult ca INCLUSĂ ÎN procesul de producţie, ci omul se raportează mai curînd ca SUPRAVEGHETOR şi REGULATOR la procesul de producţie însuși. ... [Acum] muncitorul nu mai intercalează ca verigă intermediară între el şi obiect LUCRUL din natură modificat; ci interpune PROCESUL NATURAL — pe care muncitorul l-a transformat în PROCES INDUSTRIAL — ca mijloc între el şi natura neorganică, pe care se înstăpînește. Muncitorul pășește ALĂTURI de procesul de producţie, în loc de a fi PRINCIPALUL AGENT al acestuia din urmă. [subl. mea] >> ibid. pg.188
 
       Respectiva transformare e baza pentru dezvoltarea unui NOU subiect istoric, individul NEMIJLOCIT SOCIAL :
 
 
                  << În această TRANSFORMARE, cea ce apare ca pilonul de bază al producţiei şi avuţiei nu este NICI MUNCA NEMIJLOCITĂ pe care omul însuşi o efectuează, NICI TIMPUL ÎN CARE EL LUCREAZĂ, ci APROPRIEREA PROPRIEI SALE FORȚE PRODUCTIVE GENERALE, înțelegerea de către el a naturii şi dominarea acesteia PRIN FIINȚAREA LUI CA UN CORP SOCIAL — într-un cuvînt DEZVOLTAREA INDIVIDULUI SOCIAL. Furtul de timp de muncă străin, pe care se sprijină actuala avuţie, apare ca o bază MIZERĂ în comparaţie cu această bază RECENT dezvoltată, creată de însăşi MAREA INDUSTRIE. [subl. mea] >> ibid. pg.188
 
        Acest aspect este CRUCIAL pentru înțelegerea dezvoltării ISTORICE a proletariatului. Sîntem în prezența unui punct de discontinuitate, a unui SALT. El desparte DOUĂ forme DIFERITE de existență a proletarului, corespunzătoare celor două forme SEPARATE de producție capitalistă :
 
                  << În orice caz, celor două forme de plusvaloare — ABSOLUTĂ și RELATIVĂ — considerate fiecare pentru sine în existența lor separată, iar plusvaloarea absolută o precede întotdeauna pe cea relativă — le corespund două forme SEPARATE ale subordonării muncii de către capital, sau DOUĂ FORME SEPARATE DE PRODUCȚIE CAPITALISTĂ, din care PRIMA constituie ÎNTOTDEAUNA PREDECESORUL celei de-a doua, deși în dezvoltarea ulterioară aceasta din urmă poate constitui baza pentru introducerea CELEI DINTÎI în NOI ramuri de producție.  [subl. mea] >> "Subordonarea formală și reală a muncii către capital. Forme de tranziție" în "Capitolul VI" nepublicat al "Capitalului" , traducerea mea din   http://www.marxists.org/archive/marx/works/1861/economic/ch37.htm
              Prima din aceste forme de producție capitalistă este subordonarea FORMALĂ a muncii de către capital :
 
                  << Nu întîlnim aici încă nicio deosebire în modul de producție însuși. Procesul de muncă continuă EXACT CA ÎNAINTE — din punct de vedere TEHNOLOGIC — doar că acum ca proces de muncă subordonat CAPITALULUI.  [italicele autorului ; subl. mea] >> ibid.
 
         Cu totul altfel stau lucrurile în cealaltă formă, care nu mai e bazată pe plusvaloarea ABSOLUTĂ, deci pe prelungirea zilei de muncă 
 
                    << ... dincolo de limitele în care muncitorul nu poate produce decît echivalentul valorii forţei sale de muncă şi însuşirea acestei supramunci de către capital, ... >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.514
 
         Acum baza o constituie plusvaloarea RELATIVĂ, unde
 
                    << ... ziua de muncă este împărţită DE LA BUN ÎNCEPUT în două părţi : munca necesară şi supramunca. Pentru a se prelungi supramunca SE REDUCE MUNCA NECESARĂ cu ajutorul unor METODE prin care echivalentul salariului este produs într-un timp MAI SCURT. [subl. mea] >> ibid.
 
         În acest fel
 
                    << ... producţia plusvalorii relative REVOLUȚIONEAZĂ din temelii procesele TEHNICE ale muncii şi GRUPĂRILE SOCIALE. [subl. mea] >> ibid.
 
          Abia acum se poate vorbi de 
 
                     << ... un mod de producţie SPECIFIC CAPITALIST, care, la rîndul său, apare şi se dezvoltă spontan [naturwüchsig], împreună cu metodele, mijloacele şi condiţiile sale, numai pe baza subordonării FORMALE a muncii de către capital. Locul subordonării FORMALE este luat de subordonarea REALĂ a muncii de către capital. [subl. mea] >> ibid.
 
           Prin urmare, odată cu subordonarea REALĂ a muncii de către capital  
                     << ... are loc O COMPLETĂ [şi o constantă, continuă şi repetată] REVOLUŢIE ÎN ÎNSUŞI MODUL DE PRODUCŢIE ... ŞI ÎN RAPORTUL DINTRE CAPITALIST ŞI MUNCITOR. Marx , "Subordonarea reală a muncii de către capital", traducerea mea din  http://www.marxists.org/archive/marx/works/1864/economic/ch02a.htm
 
           În mod corespunzător, există NU un proletariat abstract ci DOUĂ forme generale de proletariat, cu traiectorii istorice la fel de DIFERITE pe cît de deosebite sînt cele DOUĂ MARI FORME ISTORICE ALE MODULUI DE PRODUCŢIE CAPITALIST care le dau naștere. 
           Temelia PRIMEI forme generale de proletariat o constituie exproprierea producătorilor nemijlociți de mica lor proprietate 
 
                    << ... dobîndită prin muncă PROPRIE şi bazată, ca să zicem aşa, pe CONTOPIREA muncitorului individual, INDEPENDENT, cu condiţiile sale de muncă ... [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.765
 
           Aici procesul istoric este deci, în forma lui clasică, acela de DEPOSEDARE materială și SEPARAȚIE intelectuală a acestui muncitor independent care — în limitele NATURALE, ÎNGUSTE ale producţiei şi ale societăţii de atunci — poseda totuși

                     << ... o anumită DEZVOLTARE SATISFĂCĂTOARE a unor capacităţi unilaterale etc. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol I pg.448

              ACEST proces istoric sfîrșește în muncitorul PARȚIAL în calitate de PROLETAR MANUFACTURIER. Însă, în ce privește procesul de muncă ca atare, mișcarea de ansamblu rămîne mereu ACEEAȘI — ea emană DE LA MUNCITOR :  

                      << Meseria RĂMÎNE baza. ... Tocmai pentru că, în felul acesta, iscusinţa meşteşugărească RĂMÎNE baza procesului de producţie, fiecare muncitor se adaptează în exclusivitate la o funcţie PARȚIALĂ ... [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.349

           DIMPOTRIVĂ, este propriu marii industrii că 

                      << ... mişcarea de ansamblu ... NU EMANĂ DE LA MUNCITOR, CI DE LA MAȘINĂ ... [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.430

           Prin urmare, cea de-a DOUA formă generală de proletariat are o CU TOTUL ALTĂ traiectorie istorcă. Ea are la bază faptul că mașina este cea

                       << ... care DESFIINȚEAZĂ activitatea meşteşugărească ca PRINCIPIU REGULATOR al producţiei sociale. Astfel, ... ESTE ÎNLĂTURATĂ BAZA TEHNICĂ PENTRU ANEXAREA PE VIAŢĂ A MUNCITORULUI LA O FUNCŢIE PARŢIALĂ [subl. mea] >>  ibid. pg.379

        Se ajunge ca urmare la următorul rezultat : 

                       << Iscusinţa parţială a muncitorului lNDIVIDUAL DEPERSONALIZAT care lucrează la maşină DISPARE CA CEVA DERIZORIU în faţa ȘTIINȚEI, a imenselor FORȚE ALE NATURII şi a MUNCII SOCIALE DE MASĂ, care sînt ÎNTRUCHIPATE ÎN SISTEMUL MAȘINIST ... [subl. mea] >> ibid. pg.432

 
         Deoarece activitatea muncitorului
 
              << ... este în TOATE privin­ţele DETERMINATĂ ȘI REGLATĂ DE MIȘCAREA MAȘINILOR, şi NU invers. [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.180
 
          ea apare, ca fiind
 
               << ... redusă la o simplă ABSTRACȚIE DE ACTIVITATE ... [subl. mea] >> ibid.
 
         Însă, pe de altă parte, NUMAI așa
 
                << ...  munca fiecăruia în fiinţarea ei NEMIJLOCITĂ este pusă ca muncă singulară SUPRIMATĂ, adică este pusă ca MUNCĂ SOCIALĂ [subl. mea] >> ibid.pg.192
 
         Acesta e un proces de transformare ce tinde spre DESFIINȚAREA diviziunii muncii și spre afirmarea INDIVIDULUI DEZVOLTAT : 
 

                << ... MAREA INDUSTRIE, prin înseşi catastrofele ei, impune ca o problemă de viaţă şi de moarte necesitatea de a recunoaşte ALTERNAREA FELULUI DE MUNCĂ şi, prin urmare, PREGĂTIREA CÎT MAI MULTILATERALĂ A MUNCITORULUI ca o lege socială GENERALĂ a producţiei şi de a adapta relaţiile realizării normale a acestei legi. Ea impune ca o problemă de viaţă şi de moarte necesitatea de a înlocui monstruozitatea unei populaţii muncitoreşti disponibile, nenorocite şi ţinute în rezervă pentru nevoile schimbătoare de exploatare ale capitalului cu pregătirea ABSOLUTĂ a omului pentru nevoile SCHIMBĂTOARE ale muncii; de a înlocui individul PARȚIAL, simplu purtător al unei funcţii sociale PARȚIALE, cu INDIVIDUL DEZVOLTAT în toate privinţele, pentru care diferitele funcţii sociale sînt feluri de activitate care ALTERNEAZĂ. [subl. mea] >> K. Marx. "Capitalul" I, Opere, vol.23,. pg.496

       Acest ferment de dezvoltare este determinat — ulterior relaţia apărînd ca intercondiţionare — de faptul că, spre deosebire de toate epocile de pînă acum, 

                 << ... CUNOAȘTEREA SOCIALĂ generală a de­venit o NEMIJLOCITĂ forţă de producţie, şi, ca urmare, condiţiile procesului social vital însuși au ajuns sub controlul INTELECTULUI GENERAL şi sînt transformate conform acestuia.  [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.189

       În acest fel, în cadrul subordonării reale a procesului muncii de către capital, proletarul este ÎMPINS de însăși condițiile sale de existență — nemijlocit ca MUNCITOR COLECTIV — să dobîndească o conștiință socială care, în opoziţie cu conștiința MEDIATĂ a muncitorului parţial, pleacă de această dată DE LA EA ÎNSĂȘI :

                 << Toate relaţiile înţepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări şi concepţii, venerate din moşi-strămoşi, se destramă, iar cele nou create se învechesc ÎNAINTE DE A AVEA TIMPUL SĂ SE OSIFICE. Tot ce e feudal şi static se risipeşte ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, şi oamenii sînt în sfîrşit SILIȚI să privească cu LUCIDITATE poziţia lor în viaţă, RELAȚIILE LOR RECIPROCE.  [subl. mea] >>  Manifestul Partidului Comunist., secțiunea "Burghezi şi proletarihttps://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/index.htm

      Întrucît însușirea plusvalorii relative, căreia-i corespunde cea de-a DOUA formă generală de proletariat, are la bază REDUCEREA TIMPULUI DE MUNCĂ NECESAR şi prelungirea corespunzătoare a timpului de supramuncă, acest fapt esențial care conduce la revoluționarea procesului de muncă naște și un alt ferment de dezvoltare :

                   << Economisirea de timp de muncă echivalează cu sporirea timpului LIBER, adică timpul pentru deplina dezvoltare a individului, dezvoltare care, la rîndul ei, reacţionează asupra forţei productive a muncii ca CEA MAI MARE FORȚĂ DE PRODUCȚIE. Din punctul de vedere al procesului de pro­ducţie NEMIJLOCIT, economisirea de timp de muncă poate fi considerată ca o producţie de capital fix; ACEST CAPITAL FIX FIIND OMUL ÎNSUȘI.  [subl. mea] >> Bazele criticii ec. pol., vol II pg.194

        Aici se vede nu numai că INDUSTRIA DE ELIBERARE SOCIALĂ îşi găseşte în dezvoltarea capitalului FIX baza ei adecvată, ci şi că ÎN FINAL, sub forma REVOLUȚIEI PROLETARE, respectiva industrie se pune la rîndul ei drept condiţie ABSOLUTĂ pentru dezvoltarea deplină a potenţelor capitalului care s-a negat pe sine. E saltul spre GEN.

    ....................................................................................................................................................................................................     

Make a Free Website with Yola.